Cuvinte despre sfințenie la Sfîntul Ioan Gură de Aur

,,Și ce este sfințirea? Baia nașterii de a doua oară, curățirea de păcate.”(Comentariile sau Tîlcuirea Ep. I către Corinteni, Omilia I, p.8)

,,Cel ce se socotește drept înaintea lui Dumnezeu este un spurcat, chiar dacă-i mai sfânt decît toți oamenii.”

,,Fiecare din voi cei de față este un mormânt al sfântului, mormânt însuflețit și duhovnicesc. Dacă aș deschide conștiința fiecăruia din cei de față, aș găsi pe sfânt locuind în sufletul vostru. Ați văzut că dușmanii n-au câștigat nimic că l-au surghiunit? Ați văzut că nu i-au stins slava, ci, dimpotrivă, i-au înălțat-o și mai mult, au făcut-o mai strălucitoare? În loc de unul au făcut atîtea morminte ce slobozesc glas, morminte care îndeamnă la aceeași râvnă?”(Cuvînt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, II, pp. 387-388)

,,Așa sunt sfinții! Nu pun slava, cinstea sau altceva înaintea mîntuirii aproapelui! Iată-i, stau în cuptor și se roagă pentru tot poporul! Noi însă nu ne gîndim la frații noștri nici cînd ne merge bine.(...) În orice împrejurare se sacrificau pe ei înșiși, cînd voiau să înduplece pe Dumnezeu; iar cînd vedeau că rugăciunile lor sunt neîndestulătoare, luau în ajutorul lor părinții, spunînd despre ei că nu pot aduce lui Dumnezeu decît duh umilit.”(Omilii la Matei, Omilia IV, XI, în col. PSB, vol. 23, p.63)

,,Dumnezeiasca Scriptură ne arată și oameni drepți, care au greșit de mai multe ori, și oameni păcătoși, care s-au întors la credință, pentru ca să primim și de la unii și de la alții îndestulătoare întărire, pentru că nici cel ce stă să nu se încreadă, văzînd că și unii drepți au căzut, dar nici cel cu păcate să nu-și piardă nădejdea, văzînd că mulți păcătoși s-au ridicat și au putut ajunge chiar pe cele mai înalte culmi”.(Omilii la Facere, omilia a 29-a, col. PSB, vol. 21, p.362)

,,Sfințenia nu se capătă numai după osteneli și nici că vine numai de la fapte, ci prin iubirea Lui. Dar nici din iubirea Lui numai, și nici numai după virtuțile noastre, pentru că dacă ar purcede numai din iubire, ar trebui ca toți să se mîntuiască, și dacă ar rezulta numai de la virtuțile noastre, apoi prezența Lui, ca și toate cele iconomisite pentru noi, ar fi de prisos. Așadar nici din iubire numai și nici din propria noastră virtute numai, ci din amîndouă acestea”.(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia I, pp.8-9)

,,Mantia proorocului Ilie a despărțit în două apele rîului Iordan( 4 Regi 2, 8); încălțămintea celor trei tineri- Anania, Azaria și Misail- a călcat peste puterea focului din cuptor(Daniel 3, 20-27); lemnul lui Elisei a făcut ca securea de fier să iasă din apele rîului (4 Regi 6, 1-7); toiagul lui Moise a despărțit Marea Roșie în două și a scos apă din stînca lui Horeb(Ieșire 14, 15-22; 17, 5-6); șorțurile lui Pavel alungau duhurile rele(Faptele Ap. 19-12); umbra lui Petru, căzînd peste bolnavi, îi vindeca(Faptele Ap. 5, 15-16); moaștele sfinților mucenici fac minuni nemaivăzute. Ce altceva trebuie să vă mai spun ca să vă arăt puterea virtuții și să vă trezesc dorința să urcați spre sfințenie?(Problemele vieții, p. 299)

,,Dumnezeu îi slăvește pe sfinții Săi pînă la a-i face reflexe mărețe ale perfecțiunii Sale și ale puterii Sale. Sfinții vin la noi strălucind de frumusețea dumnezeiască, tari cu toate puterile lui Dumnezeu(...) Însă Dumnezeu, pentru ca limitele creatului și ale necreatului să nu poată fi confundate niciodată, le lasă sfinților semnele slăbiciunii omenești. Pavel va fi chinuit de un demon; Trofin va fi lăsat bolnav la Efes căci în vase de lut se va confirma sfințenia. Dumnezeu astfel se manifestă în două feluri: prin strălucirea sfinților Săi și prin slăbiciunea lor”.(Bogățiile oratorice, p.33)

fotografii: Călin Nemeș