Cuvinte despre Biserică la Sfîntul Ioan Gură de Aur

foto: Alexandru Rădulescu

,,Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecată a sufletelor. Biserica nu osîndește păcatele, ci oferă iertarea lor”.(Problemele vieții, p.368)

,,Biserica-i spital, nu tribunal! Nu-ți dă pedeapsă pentru păcate, ci iertare de păcate!”(Omiliile despre pocăință III, p.57)

,,Se cuvine să-i numim pe acești mucenici stîlpi, și stînci, și turnuri, și luminători, și tauri în același timp. Căci, ca niște stîlpi țin Biserica; ca niște turnuri o întăresc; ca niște stînci sfarmă uneltirile și fac liniște mare înlăuntrul ei; ca niște luminători au izgonit întunericul necredinței și ca niște tauri la suflet și la trup, la fel de rîvnitori, au purtat jugul cel bun a lui Hristos(Matei 11, 30)”.(Predici la sărbători împărătești și cuvîntări de laudă la sfinți, p.361)

Foto: Alexandru Rădulescu

,,Nimic să nu fie mai de cinste pentru voi decît a intra în Biserică”.(Cateheze baptismale I, p.42)

,,Să nu stai departe de Biserică, pentru că nimeni nu este mai puternic decît aceasta. Nădejdea, mântuirea și scăparea ta este Biserica. Aceasta este mai înaltă decît cerurile și mai lată decît pământul. Niciodată nu îmbătrânește, ci întotdeauna se află în plină slavă”.(Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, p.35)

,,După cum un trup, dacă nu este susținut cu multă vigoare de legăturile dintre mădulare, face viața de netrăit, tot așa și Biserica, dacă nu este susținută prin legătura foarte puternică și de nedesfăcut a dragostei, naște mii de războaie într-însa și sporește asupra ei mânia lui Dumnezeu și devine pricină de multe ispite”.(Cateheze maritale, Cuvîntul II, p. 179)

foto:Olga Bersan

,, A ieșit din coastă apă și sînge. Nu trece cu ușurință peste taină, iubite! Căci am să-ți spun și un înțeles tainic. Am zis că simbol al botezului și al împărtășaniei este sîngele acela și apa. Din amîndouă acestea s-a născut Biserica: prin baia nașterii din nou și prin reînnoirea Duhului Sfînt(Tit 3,5), adică prin botez și prin împărtășanie. Iar simbolurile Botezului și Euharistiei sunt ieșite din coastă. Așadar, din coasta-I a plămădit Hristos Biserica, după cum din coasta lui Adam a făcut-o pe Eva.” (Omilia a III-a către neofiți, vol. Cateheze baptismale, p.63)

,,...putem să ne rugăm și acasă la noi sau în orice alt loc, dar rugăciunea aceasta nu are la fel de multă putere ca cea făcută în Biserică, împreună cu frații tăi și cu preotul. Iată de ce: pentru că rugăciunea laolaltă cu ceilalți înseamnă în plus dragoste și frățietate, întărite de rugăciunile preoților. Rolul preoților este de a întări prin puterea rugăciunii lor rugăciunile slabe ale poporului, făcându-le să urce la cer”.(Problemele vieții, p.197)

,,Dar Dumnezeu nu se uită la daruri, ci la gândul celui ce aduce darurile(la Biserică). Așa judecă Dumnezeu darurile. S-a uitat la Abel(la inima lui) și apoi la darurile lui. S-a uitat la Cain și apoi S-a întors de la jertfa lui (Fac. 4,5) S-a uitat la Cain(la inima lui) dar la jertfa lui nu S-a uitat”.(Către iudei, pp. 583-584)

,,Biserica va fi totdeauna prima să dea Cezarului ceea ce este a Cezarului, însă ea nu este și nu va putea fi niciodată lucrul (opera) Cezarului. Biserica-împărăția sufletelor, societatea constituită de Dumnezeu, plasată și menținută de la Dumnezeu în mijlocul lumii, depozitară a puterilor lui Dumnezeu. Biserica conduce, legiferează și sancționează legile sale, pedepsește pe cei răzvrătiți ai ei, fără ca puterile publice să aibă vreodată dreptul să răpească guvernarea ei.

Mai multă este puterea spirituală a Bisericii care devine cea mai solidă mărturie, salvarea cea mai sigură a societății civile.(...)Dacă societatea civilă, puterea judecătorească este cinstită și necesară, cu cît mai înalt, mai eficace este puterea spirituală care previne crima, pe cînd cealaltă nu poate decît să o constate și s-o pedepsească.”(Bogățiile oratorice, pp.118-119)

,,Oricare ar fi legislațiile omenești, voința lui Dumnezeu și legea Lui sunt de neschimbat.(Bogățiile oratorice, p.224)