Sărbătoarea Acoperămîntului Maicii Domnului de pe 1 octombrie este un praznic mai puțin cunoscut și cinstit de noi românii deși, ca moștenitori ai Bizanțului cum ne socotim și iubitori de neam, ar trebui să nu-l trecem cu vederea atît de ușor. Am spus iubitor de neam aducînd aminte că după tradiție Biserica Vlahernelor a fost ridicată de populația vlahă din sudul Traciei. Este un praznic mare al Ortodoxiei pentru că cinstirea Maicii Domnului și a icoanelor sale făcătoare de minuni au avut și au o mare trecere în lumea Răsăritului.
La începutul sec. al VII-lea în timpul asedierii Constantinopolului, icoana Maicii Domnului din Vlaherne a fost fără nici cea mai mică îndoială izbăvitoarea și despresurătoarea marelui oraș bizantin din strînsoarea vrăjmașilor. În noaptea de după victorie, vineri noaptea, tot orașul s-a adunat la Biserica Vlahernelor să mulțumească Maicii lui Dumnezeu. Atunci s-a rostit pentru prima oară Acatistul Bunei Vestiri. S-a păstrat obiceiul cca 800 de ani în această biserică pînă la Căderea Constantinopolului, ca săptămînal vineri seara, în frunte cu patriarhul și împăratul cu toată familia sa să participe la privegherea de toată noaptea în cinstea Maicii Domnului, protectoarea orașului. În fiecare dintre aceste vineri se întîmpla o minune timp de sute de ani. Icoana acoperită cu o perdea toată săptămîna se dezvelea singură în timpul privegherii, ca mai apoi după slujbele de duminică se reașeza singură acoperind chipul Maicii Domnului.
Se socotește de către mulți cercetători în Bizantinologie că această Biserică poartă numele de Biserica din Vlaherne sau a Vlahernelor pentru că ar fi fost construită de către și spre folosul ciobanilor vlahi care ajungeau cu turmele pînă sub zidurile Constantinopolului. De aceea biserica a fost construită în afara zidurilor marii cetăți, mult mai tîrziu fiind cuprinsă între zidurile orașului(icoana Maicii Domnului de la ziduri era socotită ocrotitoarea marii cețăți a Constantinopolului).
La sfîrșitul sec al XIV-lea în ajunul marilor discuții unioniste între Ortodoxie și Catolicism, compromis prin care împărații bizantini sperau că pot salva cetatea Constantinopolului din fața marelui val turc cotropitor, se spune că odată, a intrat în Biserica din Vlaherne un porumbel care a răsturnat niște sfeșnice cu lumînări aprinse peste draperii și a luat foc întreaga biserică. Odată cu ea, a pierit și celebra icoană. Întîmplarea a fost profetică pentru că după cîteva zeci de ani cetatea Constantinopolului și întregul Împeriu Bizantin a căzut pentru totdeauna.
Este atît de complexă importanța, subtilitatea și frumusețea acestui praznic prin taina lui și ascunde o istorie atît de lungă a credinței încît este greu de schițat în cîteva cuvinte ceea ce însemnează el pentru credința ortodoxă. El cuprinde în sine toată nădejdea și evlavia pe care o punem în/spre Maica Dumnezeului nostru, grabnica ajutătoare a noastră care pune genunchiul și plînge pentru noi înaintea Fiului Său.
Informații foarte utile legate de Acoperămîntul Maicii Domnului din Vlaherne găsiți la :http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-vlaherne-67747.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.