Pe 29 septembrie anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea marelui duhovnic și sfînt al neamului românesc-Părintele Arsenie Boca. Părintele Arsenie a străbătut miezul veacului XX, ca un martor mărturisitor și ca un martir în vremea grelei prigoane comuniste, atee. Așa cum mama Părintelui a visat cînd era însărcinată și îl purta în pîntece pe dînsul, că purta în pîntecele său soarele și luna, așa avea să-i fie viața pămîntească, cei 79 de ani. Primii 38 de ani, pînă în anul 1948, cînd a plecat de la Mănăstirea Sîmbăta de Sus unde era stareț, iar jugul ateu nu strînsese încă de tot grumazul țării, au fost ani strălucitori, de mărturisire și de revigorare a vieții duhovnicești românești. Următorii 41 de ani, pînă în anul adormirii Sale-1989, au urmat anii de umbră, cînd a fost urmărit, închis de mai multe ori, persecutat, nu a putut predica, nu a putut sluji, liturghisi, dar, prin rugăciunea lui de foc, prin mărturisirea Adevărului (în taină sau prin simpla Sa prezență) și prin pictura catehetică, a strălucit în acest întuneric al necredinței care învăluia țara, precum lumina lunii.
Redau mai jos, spre amintire și spre folos sufletesc, un excepțional cuvînt al ucenicului său de suflet- actualul Episcop Locțiitor al Daciei Felix(Banatul sârbesc) Daniil Stoenescu, apărut în vol. ”Părintele Arsenie- ,,Omul îmbrăcat în haină de in” și ,, Îngerul cu cădelnița de aur”, Ed. Charisma, Sinaia, 2008, pg. 43-44.
În zilele Părintelui Arsenie, în România...”
,,Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, cînd s-a închis cerul trei ani și șase luni, încît a fost foamete mare peste tot pămîntul. Și la nici una din ele n-a fost trimis Ilie, decît la Serapta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decît Neeman Sirianul”(Luca 4, 24-27). După cum Mîntuitorul Iisus Hristos a definit vremea și timpul în care au trăit sfinții prooroci Ilie și Elisei în Israel, ca fiind ,,în zilele lui Ilie” și ,,în zilele proorocului Elisei”, cînd cerul, din pricina leproșilor idolatrii s-a încuiat vreme de trei ani și șase luni, iar prin rugăciunea proorocului de foc s-a deschis deasupra apelor Iordanului, ca sa-l vindece de lepră pe generalul sirian și după cum în aceeași Evanghelie Mîntuitorul se referă la vremea potopului cu apă și a pedepsirii Sodomei și Gomorei, folosind expresiile ,,în zilele lui Noe” și ,,în zilele lui Lot”(Luca 17, 26 și 28), tot așa credem și noi că s-ar putea și am putea defini veacul al XX-lea românesc, ca fiind și purtînd numele ,,în zilele Părintelui Arsenie în România”. Afirmăm și susținem aceasta pentru că sfinții sunt cei care marchează și punctează veacul în care trăiesc, se nevoiesc, propovăduiesc și, nu de puține ori pătimesc. Prin sfinți, Dumnezeu pecetluiește vremurile și veacurile, pentru că ei nu se ridică doar deasupra mulțimilor ci înalță vremea vieții lor spre zarea veșniciei, coborînd eternitatea nesfîrșită a lui Dumnezeu în potirul timpului, spre împărtășirea contemporanilor din roadele sfințeniei și spre mărturie generațiilor viitoare.
Neîndoielnic și Părintele Arsenie și-a pecetluit timpul și veacul, de aceea nu întîmplător poetul și filosoful Lucian Blaga i s-a adresat la sfîrșitul anilor 40 cu prilejul unei întîlniri la Cluj:”Fericit ești Părinte Arsenie că ai ajuns un mit!” La care Părintele, după cum însuși mi-a mărturisit-o personal, a replicat: ”Maestre, căciula aceasta eu nu o port.”La care filosoful, la întîlnirea cu omul lui Dumnezeu, a conchis:” Ba, ai s-o porți, căci poporul are nevoie de așa ceva!”
,,În zilele Părintelui Arsenie, în România” domnea duhul lui Ahab și al Izabelei și în vîltoarea vremurilor vedem cum ia proporții cultul idolului vițelului de aur de astăzi. ,,În zilele acelea cuvîntul Domnului era rar și nici vedeniile nu erau dese”(I Regi 3,1), după cum ne descrie Sfînta și dumnezeiasca Scriptură vremea de dinaintea chemării minunate de către Dumnezeu a profetului Samuel la apostolat în taina Miezonopticii din cortul sfânt. ,,În zilele Părintelui Arsenie, în România” ,,omul cel înțelept va tăcea că este vreme rea”(Amos 5, 13)-Părintelui nu i s-a mai îngăduit să liturghisească și să predice-deși era foamete pe pămîntul țării, dar ,,Nu foamete de pâine și nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului”(Amos 8, 11). Dar Părintele Arsenie propovăduia tăcând și pictând, pentru că ,,ceea ce ești, vorbește mai tare decît ceea ce spui”(însemnare a Părintelui la sfîrșitul Bibliei sfinției Sale).
Pentru aceea, cei ce l-am întâlnit, cunoscut și am simțit puterea cuvântului, tăria harului și minunea darului sfinției Sale nu putem să nu ne aducem mereu aminte de cuvintele Domnului spuse către ucenicii Săi:,,Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.”(Luca 17, 22)
,,
Una din zilele Fiului Omului”
este cu siguranță ,,una a Sâmbetelor” sau Ziua Învierii în care se luminează popoarele. Din multele sau puținele ,,zile ale Părintelui Arsenie”, în care am fost învredniciți a-l vedea sau auzi, zile de care ne este un dor mistuitor, ne-a mai rămas una singură, în care se recapitulează și se adună toate și pe care o repetăm an de an -28 noiembrie, ziua pomenirii sfinției Sale, în care, de fiecare dată, dorim fie a întoarce timpul înapoi, fie a-l grăbi spre întîlnirea cu Hristos și sfinții Săi, după cuvîntul Scripturii: ,,Și a zis(Iezechia) către Isaia: ”Care este semnul că Domnul mă va vindeca și că mă voi duce a treia zi în templul Domnului?” Iar Isaia a zis: ”Iată semn de la Domnul că-și va împlini Domnul cuvîntul pe care L-a rostit: Vrei să treacă umbra la ceasul de soare cu zece trepte înainte sau să dea cu zece trepte înapoi?” Iezechia a zis: ”E ușor ca umbra să se miște cu zece trepte înainte. Nu, ci să dea umbra cu zece trepte înapo
i.” Și a strigat Isaia proorocul către Domnul și s-a dat înapoi cu zece trepte.”( IV Regi 20, 8-11
)
Mormîntul Părintelui Arsenie Boca, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.