Ortodoxia româneasca întreagă este în doliu. Călugărul, predicatorul, scriitorul bisericesc, duhovnicul, trăitorul în duh ortodox, Teofil Părăian nu mai este printre noi. O conştiintă morală desăvîrşită, un discurs limpede, nepătimaş, actual, necesar, o atitudine senină şi verticală în faţa infirmităţii sale (a fost orb toata viaţa), aceasta este pilda vie pe care ne-o lasă, de dincolo de moarte, părintele Teofil. Am trecut şi eu, ca atîţia alţii, pragul chiliei părintelui. Am stat cuminte pe scaun şi am ascultat tot ceea ce spunea într-un fel anume, parcă din adîncurile fiinţei lui. Vorbea din adînc şi atunci parcă îţi simţeai şi tu adîncimile fiinţei, la care nu ai avut niciodată acces. După ce a vorbit, am pus şi eu o întrebare: "Părinte, dacă ar fi să vă dea îngerul pentru o secundă privirea înapoi, adică să vedeţi pentru o clipă cu ochii trupeşti, ce aţi dori să vedeţi?" Părintele a tăcut o clipă, s-a adîncit şi mai mult parcă în sine şi a răspuns gutural: "Nu ştiu, nu m-am gîndit la asta niciodată..." E clar că nu se gîndise, dar şi mai clar era faptul că nu-l ispitise niciodată pe Domnul cu o rugăminte de însănătoşire, asumîndu-şi condiţia bolii fără leac. "Totuşi...", insist eu văzînd că şi dînsul parcă nu-şi încheiase cuvîntul, mai adăsta împrejurul lui, tăcînd. "Dacă ar fi să văd un singur lucru, a rostit părintele, încet, ca pentru sine, aş dori să privesc o dată pe fereastra chiliei mele, să văd şi eu ceea ce este dincolo de ea...". Şi a tăcut. Lucru de mirare, mi-am spus. Aşadar, nu vrea să vadă cum arată el însuşi - acest lucru pare de înţeles pentru un călugăr. Dar nu vrea să vadă nici icoanele cu sfinţi, cu Maica Domnului, cu Mîntuitorul? Apoi am înţeles că, de fapt, le văzuse, ca le ştia. Altfel decît noi, poate chiar mai bine, mai adevărat. Apoi am mai înţeles că şi chilia şi-o văzuse. Întreagă, toată. Ceea ce dorea era să vadă lumea din afară, pentru care nu avea nicio reprezentare. Pentru că nu era cuprinsă, toată, în rugăciunea lui... Părintele Teofil a fost omul care vedea cu rugăciunea! Răzvan Bucuroiu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.