„Europa este un lucru care nu se construieste abia de la Tratatul de la Maastricht încoace. Europa s-a construit singura de un mileniu si jumatate. Europa este o creatie a crestinatatii, indiferent ca în ea traiesc atei, liber-cugetatori, mahomedani si asa mai departe“ ( interviu cu Al. Paleologu în Monitorul 8 ianuarie 2001).
Articolul acesta ,,reîncarnează" prigoana păgînismului asupra creştinilor primelor trei secole după Hristos în păgînismul postmodern de sec. XXI.
Atît pentru un credincios nepracticant cît şi pentru un ateu articolul de mai sus scris cu o tendenţiozitate crasă îi va părea absolut convingător şi justificat.Doamna ziaristă, foarte alarmată şi îngrijorată de ,,expansiunea bisericii în rândul populaţiei", de parcă ăsta e cel mai real pericol pentru societatea românească, trădează clar că nici nu vrea să privească sau să încerce minimal căutarea motivelor şi motivaţiilor,,fenomenului" din interiorul lui.În schimb e axată pe bîrfa de pe bloguri dintre slujitorii bisericii. Mă întreb, oare o fi deranjată şi îi dă fiori puterea credinţei românilor ce din cînd în cînd se face vizibilă la marile pelerinaje sau evenimente spre cinstirea sfinţilor Bisericii Ortodoxe Române? Oare numai vederea unui şantier de construcţie a unei biserici îi provoacă atîta spirit justiţiar ulcerat pentru echilibrul economiei naţionale şi a patosului social ameninţînd cu seriale deschise pe asemenea subiecte?
Din ,,experienţă", am văzut că cei mai cîrcotaşi, mai critici şi suspicioşi cu prezenţa bisericilor în aşezările urbane sau rurale sunt cei care nu au făcut nici măcar o donaţie la viaţa lor, sau nu au dat un ban pentru un locaş închinat lui Dumnezeu. Aceştia găsesc la toată vremea, toate motivele din lume, pentru a-şi justifica lipsa de participare la viaţa activă a bisericii prin acuze şi problematizări cu titlu generalist aidoma celor din articolul la care facem referire. De fapt, urăsc Biserica.
În acest articol reiese că doamna ziaristă Dollores B. nu respectă nici măcar un simplu principiu democratic: atîta vreme cît din recensămîntul populaţiei reiese că peste 87% sunt ortodocsi,vreo 5% catolici din care presupunem că peste majoritate sunt contribuabili, ce treabă are dînsa că statul aloca aproximativ 15% din totalul cheltuielilor de construcţii de biserici(după datele Biroului Patriarhal de Presă), restul le acoperă bisericile prin veniturile lor. Drepturile majorităţii populaţiei nu se cuvin a fi respectate nici măcar în acei 15%? Apoi, nimeni nu este obligat, luat cu de-a sila a dona bisericilor bani.Ba am sesizat la o emisiune televizată că aceeaşi doamnă face caz de Constituţia Europeană cum că aceasta nu ar avea nici o referire la creştinism. Deci, cu alte cuvinte mai brutale, să mai terminăm cu credinţa şi mersul la biserică, interzicerea construcţiilor lăcaşurilor de cult invocînd meschin motivul necesităţii de spitale si intituţii de asistenţă socială. Şi să se pună capăt ,,abuzului" de construire a bisericilor. Pe dînsa nu o interesează mizeria imobiliară autohtonă, obrăznicia unor construcţii private apărute pe terenuri declarate a fi ocrotite prin lege, nu o deranjează apariţiile de sucursale de bănci în toate părţile, vălmăşeala de construcţii care merge pînă la defrişări masive de păduri,construcţii de blocuri case de-a dreptul oripilante şi cîte şi mai cîte absurdităţi.
Vai! Bisericile! ...,,Ţara s-a umplut de şantierele noilor biserici, în timp ce vechile parohii de la ţară sărăcesc odată cu enoriaşii, iar pentru monumentele istorice statul face chete pe motiv că e prea sărac ca să le restaureze. Numai în Bucureşti biserica a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de locaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mântuirii Neamului."
Un şantier de construcţie, fie şi al unei biserici, pragmatic vorbind, înseamnă forţă de muncă ocupată. Oameni care muncesc şi au să ducă o pîine la masă. Înseamnă să foloseşti oamenii în propria ta ţară să-şi valorifice profesia, arta, vocaţia. Nu degeaba este de admirat ceea ce preşedintele Vladimir Putin prin lege a hotărît să refacă toate locaşurile de cult din întreaga Rusie, fie restaurearea lor, fie reconstruirea lor din temelii atunci cînd acestea au fost distruse total de regimul comunist, fie refacerea lor atunci cînd de exemplu unele biserici au fost transformate în toalete publice sub regimul roşu batjocoritor la adresa credinţei oamenilor, pînă la urmă a lui Dumnezeu.Iar ca efect, economia ruseacă nu s-a dat peste cap.
Rostul Bisericii încă de la început, ca şi rostul Apostolilor, nu este acela de a rezolva problemele sociale, politice ale societăţii. Rostul ei e acela de a propovădui si de a vesti pînă la marginile pămîntului, pînă în adîncurile sufletului ultimului om, vestea mîntuirii, Calea, Adevărul şi Viaţa. Cei chemaţi să asculte cuvîntul nu pot dovedi că l-au crezut dacă nu-l pun în practică.
Nimeni nu are dreptul să interzică ca o biserică să existe, fie la suprafaţă, din meschinul motiv al banului care ar trebui chibzuit aşa precum socotea Iuda . Mai întîi de toate ea plineşte voia lui Dumnezeu prin dorinţa şi participarea comunitară a oamenilor.Iar statul îi reprezintă şi îi slujeşte pe aceşti oameni nu pe extratereştrii.
Asa este, ai dreptate Corina. Acum cativa ani cand ma mai numaram inca printre cititorii revistei "Catavecu", am gasit acolo un articol la fel de rauvoitor si carcotas in legatura cu construirea bisericutei in campusul unversitar din Hasdeu, constructie ce obstructiona chipurile, viata si relaxarea studentilor care nu mai aveau unde face plaja, plimbari, si care numai timp si dispozitie de mers la biserica nu aveau. Ar trebui facute niste fotografii si trimise acelor domni ziaristi care habar nu au (sau nu vor sa stie) de viata si efervescenta religioasa extraordinara creata in jurul bisericutei. La fel a patit si un bun parinte si prieten din Bucuresti, care, preot fiind la cel mai mare spital din Bucuresti (Spit. Universitar), s-a luptat ani de zile cu conducerea de atunci a spitalului, si anume dl. Sorin Oprescu, sa-si ridice o bisericuta de lemn in parcul spitalului. In ziua sfintirii, acelasi domn Oprescu statea tantos in pragul bisericutei si ii poftea pe credinciosi sa vada minunea construita prin meritul lui. Intotdeauna cand din voia lui Dumnezeu oamenii vor sa inalte o biserica, prin lucrarea celui rau alti oamenii pun piedici. Dar, cum s-a vazut, lucrarea merge inainte... Cu drag, Cristina Manea
RăspundețiȘtergereDragă Cristina,
RăspundețiȘtergereÎn primul rînd îţi mulţumesc pentru onoarea şi cinstea de a poposi la mine pe blog.
M-aş bucura ca să beneficiez într-o bună zi şi de un material scris de tine, cu toate că te ştiu ocupată cu cele patru graţii cu, care Dumnezeu te-a înzestrat... Dau în vileag că într-o zi am deschis o carte în care se afla o poezie foarte frumoasă scrisă de tine pe o hîrtie cu parfum de tinereţe...
Ce să spun, articolul este aşa de găunos că nici nu ştii cum să-l apuci.Dar nici să-l laşi să treacă aşa ca prin ,,apă" nu-i o soluţie, e mai degrabă laşitate, lipsă de demnitate şi mărturisire creştină, atît cît ne mai stă în putinţă.