joi, 27 august 2009

La Balcic




Balcicul...un loc în care natura, arhitectura, cultura, istoria, arta fac sinapsă desăvîrşită cu Dumnezeu. Un loc pe care Regina Maria l-a preschimbat într-o stare de suflet. De subtil rafinament. Apa, piatră, lemn într-o combinaţie măiastră ce transcende materia asemenea unui ceremonial religios, imposibil să nu te trimită cu gîndul la paradisul cel veşnic, la eternitate, la frumuseţea veşnică. Sărut mîinile cu gîndul, mă înclin şi le mulţumesc cu inima peste timp şi dincolo de timp celor două remarcabile doamne, Reginei Maria şi fiicei sale Principesa Ileana pentru această desfătare. Şi nu doar pentru atît. Veşnică fie pomenirea lor!



Panorama mării din grădina palatului





Îmbrăţişarea verde










Biserica, mică, locaş de taină





,,Nuferi albi peste apele morţii"

Marea Neagră la Balcic





Podul dorinţelor


cascada cîntă, ape din înalt


supleţea pietrei


Cruce de piatră, grădina castelului e presărată de cruci, simbolul izbînzii vieţii prin moarte




Castelul Reginei Maria







Marea Neagră, marea noastră

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.