cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/icoană Corina Negreanu-Sf. Luca al vremurilor noastre

duminică, 23 ianuarie 2011

Feerii de iarnă- fotografii de Horatio Chețan



Iarna la marginile Reghinului



Feerie de iarnă

Stejarul singuratic



Poveste de iarnă pe Muntele Scaunul Domnului



Valea Răstoliței(jud. Mureș)



Stejari multiseculari din Pădurea Mociar (jud. Mureș)



Rațe sălbatice pe Mureș



Feerie de iarnă în pădurile de lîngă Reghin(jud. Mureș)







Am avut bucuria să descopăr fotografiile domnului Horatio Chețan, care mi-au produs o emoție specială mai ales că au legătură cu obîrșiile mele mureșene. Vi-l recomand cu toată căldura(cînd sunteți încărcați de balastul cotidian...)pentru pastel, sensibilitate și frumusețea la care ne face martori pe
Îi mulțumesc pe această cale.

11 comentarii:

  1. sunt superbe fotografiile pentru că se resimte simbioza între cadrul și ochiul(percepția) din spatele instrumentului, aparatului de fotografiat.Nu sunt simple redări din natură, e ceva mai mult acolo...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iertare Liliana, constat că din cînd în cînd îmi face necazuri ordinatorul la introducerea comentariilor mele, cînd le introduc pe ale mele, pe unele anterioare le șterge și tot așa, o chestiune pe care nu o pot pricepe de ce se întîmplă, așa că le redau:


    Liliana a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Feerii de iarnă- fotografii de Horatio Chețan":

    superbe fotografiile!

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina Negreanu a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Feerii de iarnă- fotografii de Horatio Chețan":

    Liliana:
    ultima poză cea cu marginea de pădure, mi-aduce aminte de plimbările pe care le făceam cu bunica mea. Cînd îi venea cîte-un urît de lume, sau cîte un dor de însingurare, pleca la pădure.Și revenea cu altă stare de spirit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Minunate aceste fotografii, iti strecoara in suflet un sentiment de liniste si pace , parca iti doresti sa pasesti prin acele locuri... cu adevarat superbe , pline de lumina si sensibilitate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Rodica:

    oare sunteți doamna Rodica din Spania, bunica lui Nicolae?
    Oricum,
    mă bucur de ceea ce spuneți, că dau liniște și pace aceste fotografii.
    Ia să mai punem stavilă astfel la atîta urăciune și gînduri rele care ne pătrund prin toate ungherele în nevroza colectivă spre care suntem tîrîți!...

    RăspundețiȘtergere
  6. De fapt,prin această postare am încercat să subtilizez și altceva, un fin semnal ,,patriotic”, acela în care să ne deschidem ochii, să vedem și să prețuim frumusețea cu care e înzestrată țara asta minunată, pe care nădăjduiesc să n-o pierdem așa pe nesimțite,s-o vindem pentru cîțiva arginți, din ignoranță, batjocură și prostie, de-a binelea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu doamna Corina,nu sunt din Spania,sunt doar o simpla vizitatoare a blogului d-voastra. V-am descoperit intamplator si de atunci imi face placere sa citesc ceea ce postati aici.
    Va multumesc si va doresc toate cele bune.
    Doamne-ajuta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Rodica,
    iertare, pentru nesocotința mea...și nădăjduiesc să mai treci cu aceeași plăcere (cînd vei putea) și după gafa mea.
    Cu toată prețuirea mea,
    C.N.

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamna Corina iertare va cer eu si cu aceeasi placere voi citi in continuare ceea ce postati.
    Cu aleasa pretuire,
    Rodica.

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc mult pentru aprecierile facute
    cu stima Horatio Chetan

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Horatio,
    aseara n-am mai fost capabilă să vă răspund. Am ajuns tîrziu să vă găsesc salutul aici, care, m-a bucurat foarte mult și am amînat să vă răspund.Îmi stătea pe suflet faptul că nu v-am cerut voie ca să mă folosesc de imagini, de ceea ce vă aparține, fără să vă cer acordul.
    Vă mulțumesc și vă transmit încă odată prețuirea mea. E multă sesibilitate în ceea ce faceți, artă, mi-au plăcut și numirile(titlurile) fotografiilor pe care vi le-am respectat întru totul. Deși ele punctează frumuseți particulare, topos-uri edenice pămîntești,eu personal le-am perceput mai ales ca topos-uri sacre în care scapi de încîlceala sufletească țesută inerent în spațiul citadin, (ah, cît marasm existențial propagă ,,civilizația” urbană!...)că sunt însuflețite de taină, în unele resimți momentul acela al atingerii nevăzute de înger.Acum, nu știu dacă îl surprindeți sub chipul frumuseții din natură sau vine discret și vă atinge subtil privirea. Astfel, tămăduiesc sufletul, dincolo de desfătarea vizuală propusă de dvs.

    RăspundețiȘtergere