Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, Edi'ia a XIII-a

    

  În zilele de 12 și 13 noiembrie 2026 Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române a organizat a XIII-a ediție a Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”, la Palatul Patriarhiei, eveniment la care am avut onoarea să particip cu o comunicare intitulată ,,Iconografia modulară a Proscomidiarului”. 

TEMA EDIȚIEI a fost  Arta bisericească: moștenire bizantină și expresie contemporană.

                                                  https://www.facebook.com/share/v/1JWe5LxYpC/

PROGRAM GENERAL:

                        https://www.facebook.com/share/p/1A2GdLGmRM/?mibextid=wwXIfr

Fragment din abstractul lucrării:

    „Comunicarea aduce în atenție Proscomidiarul, firida sau încăperea din latura de miazănoapte a altarului, în care se pregătesc pâinea și vinul ce vor deveni Trupul și Sângele Domnului. (...)

Informația privitoare la iconografia Proscomidiarului se dovedește, până acum, fragmentară și dispersată, risipită între studiile de liturgică, cele de istoria artei și cele de teologie, fără o sistematizare proprie a acestui spațiu. Comunicarea încearcă să adune laolaltă aceste date răzlețe și să le lege cap la cap, pentru a putea delimita, cu prudența cuvenită, ceea ce poate fi sau nu pictat în Proscomidiar și pentru a înțelege după ce logică se rânduiesc temele lui.

    Pentru a ordona acest repertoriu, propunem noțiunea de iconografie modulară. Prin modul înțelegem o unitate iconografică al cărei sens teologic rămâne același de la un monument la altul, dar care poate fi aleasă, asociată cu altele sau înlocuită, după spațiul disponibil, epocă și tradiția locală. (...)

    Un accent aparte cade pe felul de a fi al icoanei din Proscomidiar. Ea nu este nici icoană de cult, cinstită de credincioși, nici icoană devoțională, ci o icoană liturgică activată prin spațiu: nu se adresează privirii, ci însoțește și mărturisește gestul preotului, lucrând împreună cu el.

    Concluziile privesc revalorizarea acestui spațiu liturgic, a cărui însemnătate se vădește a fi, în ordinea pregătirii Jertfei, comparabilă cu a altarului însuși. Comunicarea arată frumusețea și bogăția repertoriului său și încearcă să le ordoneze și să le conecteze mistagogic, redând locului densitatea lui teologică. Ea subliniază rolul icoanei de Proscomidiar ca activator și co-părtaș, alături de preot, al gesturilor și rugăciunilor pregătirii Darurilor. În sfârșit, atenția se îndreaptă spre reluarea și continuarea înfloritoare a acestei iconografii în creația contemporană, din țară și din comunitățile românești de peste hotare, semn că rânduiala descrisă rămâne o realitate vie.”

Un scurt fragment primit:

                                                            

    Mulțumesc organizatorilor conferinței și tuturor pictorilor, fotografilor, părinților și maicilor care mi-au încredințat imagini și mi-au deschis ușa proscomidiarelor lor. Fără ei, această cercetare nu ar fi existat.