,,Căci zadarnic încercăm a îmbunătăți lumea, dacă, mai întâi ori concomitent, nu dăm toată atenția îmbunătățirii noastre lăuntrice, sufletului, caracterului purtărilor noastre. Cu mincinoși, cu șmecheri, cu oameni cu două fețe și cu două grăiri nu poți alcătui ansambluri sociale viabile și în progres.
Cu lemne putrede și cu cărămizi hârbuite nu poți ridica o casă temeinică. Tot astfel, și cu indivizi corupți și subminați de ipocrizie, necinste, invidie, cu indivizi care își găsesc supapa psihică în plăcerea supremă de a-și denunța semenii și a le pregăti curse, și ambuscade, și belele, și care-și practică în mod dezinvolt duplicitatea, (cu asemenea indivizi) nu poți spera altceva decât soarta castelului din cărți de joc, când se deschide fereastra și le-mprăștie vântul.
Esențiale rămân curăția cugetului și libertatea lăuntrică. Ele doar pot chezășui orice împlinire, orice realizare, atât în artă, cât și în viața de obște. Să nu ne amăgim crezând că putem face abstracție de nivelul moral și mintal al insului. Libertatea și curăția conștiinței- iată care-i temelia oricărei acțiuni prealabile unei îmbunătățiri reale a societății. Și tot libertatea și curăția conștiinței- firește, însoțite de talent și de îndemânare artistică- rămân și la bazele unei opere de artă cu adevărat viabile, adică autentice.”
Nicolae Steinhardt/ Sunt un franctiror
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.