Spălatul rufelor
(O bucată, două bucăți, trei bucăți)
Rufele trebuie să fie curate!
(Patru bucăți, cinci bucăți, șase bucăți)
Rufele trebuie să fie bine călcate.
Pot spăla batiste ude de lacrimi-amare;
Pot spăla cămăși pătate de crime nelegiute,
Unsoarea lăcomiei, murdăria dorinței...
Și toate lucrurile soioase din casa ta
Dă-mi-le să le spăl, dă-mi-le!
Banii duhnesc îngrozitor; sângele pute și el,
Lucrurile murdare care le ai de spălat, la fel,
Dar odată spălate, ele vor ajunge ca mai înainte, soioase.
Cum puteți, voi, oameni răbdători, să nu vă dați seama de asta?
Spălați-le rufele murdare, spălați-le!
Voi spuneți că tot ce ține de spălat e înjositor,
(...) să se umilească până-ntr-atât?
Din gura predicatorului vostru am auzit
Că tatăl lui Christos a fost dulgher.
Cum să crezi așa ceva? Cum să crezi așa ceva?
Nu faci cine știe ce lucru cu săpunul și apa,
Spălatul rufelor nu se poate nicicum compara
Cu construcția navelor de război.
Eu de-asemenea mai zic, ce mare perspectivă stă
În spălatul sudorii altora cu propriul tău sânge și cu sudoarea ta?
Dar chiar vrei tu s-o faci? Vrei s-o faci?
An de an toată vremea câte-un strop
Din lacrimile dorului de casă
În toiul nopții, în bezna nopții, o lampă în spălătorie...
Slugă ori nu, nu trebuie să-ți bați capul cu asta,
Numai să vezi ce nu este curat, ce nu este de călcat
(....)
Pot spăla batiste ude de lacrimi amare;
Pot spăla cămăși pătate de crime nelegiuite
Unsoarea lăcomiei, murdăria dorinței...
Și toate lucrurile soioase din casa ta
Dă-mi-le să le spăl, dă-mi-le să le spăl!
(O bucată, două bucăți, trei bucăți)
Rufele trebuie să fie curate!
(Patru bucăți, cinci bucăți, șase bucăți)
Rufele trebuie să fie bine călcate!
poezie chineză/Wen Yiduo(1899-1946)
(O bucată, două bucăți, trei bucăți)
Rufele trebuie să fie curate!
(Patru bucăți, cinci bucăți, șase bucăți)
Rufele trebuie să fie bine călcate.
Pot spăla batiste ude de lacrimi-amare;
Pot spăla cămăși pătate de crime nelegiute,
Unsoarea lăcomiei, murdăria dorinței...
Și toate lucrurile soioase din casa ta
Dă-mi-le să le spăl, dă-mi-le!
Banii duhnesc îngrozitor; sângele pute și el,
Lucrurile murdare care le ai de spălat, la fel,
Dar odată spălate, ele vor ajunge ca mai înainte, soioase.
Cum puteți, voi, oameni răbdători, să nu vă dați seama de asta?
Spălați-le rufele murdare, spălați-le!
Voi spuneți că tot ce ține de spălat e înjositor,
(...) să se umilească până-ntr-atât?
Din gura predicatorului vostru am auzit
Că tatăl lui Christos a fost dulgher.
Cum să crezi așa ceva? Cum să crezi așa ceva?
Nu faci cine știe ce lucru cu săpunul și apa,
Spălatul rufelor nu se poate nicicum compara
Cu construcția navelor de război.
Eu de-asemenea mai zic, ce mare perspectivă stă
În spălatul sudorii altora cu propriul tău sânge și cu sudoarea ta?
Dar chiar vrei tu s-o faci? Vrei s-o faci?
An de an toată vremea câte-un strop
Din lacrimile dorului de casă
În toiul nopții, în bezna nopții, o lampă în spălătorie...
Slugă ori nu, nu trebuie să-ți bați capul cu asta,
Numai să vezi ce nu este curat, ce nu este de călcat
(....)
Pot spăla batiste ude de lacrimi amare;
Pot spăla cămăși pătate de crime nelegiuite
Unsoarea lăcomiei, murdăria dorinței...
Și toate lucrurile soioase din casa ta
Dă-mi-le să le spăl, dă-mi-le să le spăl!
(O bucată, două bucăți, trei bucăți)
Rufele trebuie să fie curate!
(Patru bucăți, cinci bucăți, șase bucăți)
Rufele trebuie să fie bine călcate!
Ștergarul Regelui Abgar http://en.academic.ru/dic.nsf/enwiki/323036 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.