Din relatările Sfântului Porfirie Kavsokalyvitul despre viața sa
,,...părintele de la Biserica Sfântul Pavel, de pe strada Psaron, fiindcă eu nu aveam servicii la biserica mea, mi-a zis: ,,Nu vrei să mergi cu Ajunul în enoria mea, ca să sfințești casele de pe străzile Psaron, Maison, de pe străzile cutare?”-mi-a spus numele a trei-patru străzi; m-a convins și m-am dus. Mă duceam și le sfințeam, urcam prin blocuri, sunam la ușile apartamentelor, îmi deschideau, eu intram, cântând: ,,În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne...”
Cum mergeam eu pe strada Maison, văd o poartă de fier, în spatele căreia se afla o curte cu mandarini, portocali, lămâi, și o scară care ducea la intrarea principală. O casă frumoasă, după cum se putea vedea, cu etaj și subsol. Am urcat, am bătut la ușă și a apărut o doamnă care mi-a deschis.
Eu, după obiceiul meu, am dat să intru: ,,În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne...”, iar ea, hop!, îmi taie calea și-mi spune: ,,Opreste-te!” Între timp din stânga și din dreapta coridorului ieșeau din camere fete care mă auziseră, și, pricepând imediat(despre ce e vorba) mi-am zis în sine: ,,Am dat peste o casă de toleranță.” Așa că, femeia care mă întâmpinase îmi zice: ,,Trebuie să pleci! Nu se cade să sărute astea Crucea. Sărut eu Crucea și pleacă, părinte, te rog!” Dar mie nici prin gând nu-mi trecea să plec și luând o altă atitudine, îi spun: ,,Ascultă-mă, te rog, nu pot pleca. Sunt preot și am venit în acest loc cu Boboteaza.”,,Da, dar nu se cade să sărute(Crucea).”,,Noi nu știm asta, nu știm cine se cuvine să sărute Crucea, ele sau tu. Eu, dacă m-ar întreba Dumnezeu Cine-i vrednic să sărute(Sfânta Cruce), fetele sau doamna?, s-ar putea să răspund că fetele sunt vrednice să o sărute, iar tu, nu. Lasă fetele să sărute Crucea”, îi zic femeii care parcă roșise un pic. Le-am făcut semn și s-au apropiat să sărute Crucea în timp ce eu cântam: ,,În Iordan botezându-Te, Tu Doamne...”, un pic mai melodios, deoarece am simțit o bucurie pentru faptul că Dumnezeu a rânduit să ajung acolo, la fetele astea.
Au sărutat toate(Crucea). Le-am spus:,,Copiii mei”-erau îmbrăcate cu niște fuste colorate, își împodobiseră și casa-, ,,copiii mei, La mulți ani! Dumnezeu vă iubește pe toate!(aici părintele s-a emoționat foarte tare). Ne iubește pe toți. Este Tatăl nostru, al tuturor, și El poartă de grijă de noi toți, numai să încercăm și noi să-L cunoaștem, să-L iubim. E foarte bun! Ne iubește pe toți. Și pentru noi toți face ca ploaia să cadă pe pământ și să răsară soarele: pe toți ne iubește, iar pe mine m-a învrednicit să vin la voi să vă sfințesc și mult m-am mai bucurat. ,,La mulți ani!”, le-am urat cu putere, ,,La mulți ani!” și am plecat de-acolo, îndreptându-mă spre alte case.
Da, am o grămadă de asemenea lucruri, de asemenea întâmplări să vă povestesc, fiindcă lângă biserica mea de jur-împrejur, se găseau case de toleranță. Pe strada Socrate, pe strada Atena, pe toate străzile din apropiere, pe toate, pe toate, absolut pe toate se aflau case de toleranță, și acolo era locul unde trăiam eu. Veneau la biserica mea, când, să zicem, avioanele italiene ne bombardau; veneau diferite, să spunem așa, femei de moravuri ușoare. Veneau și plângeau, se închinau, făceau metanii.
Unele sunt cu precădere femei foarte delicate, fragile, timide, altele sunt însă foarte dure, sălbatice, meschine, dar cele mai multe dintre ele sunt femei sentimentale. Veneau, se spovedeau și se închinau, le era teamă să nu cadă bombele peste ele și să le omoare; în timp ce, pe de altă parte, multe dintre ele se simțeau păcătoase.
Și așa am avut foarte mult de-a face cu asemenea femei.”
Extras din cartea ,,O să vă spun...” Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Editura Sophia/Metafraze, 2015, p.298-300
Sf. Porfirie Kavsokalyvitul/iconiță pe lemn C.N. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.