,,Dacă vrei să mântuiești un popor de păcate,
mai ales într-o țară de plugărie, cel dintâi pas e să-l deprinzi a crește cumsecade vitele și orătăniile dimprejurul casei, precum și tot ce are în grădină: legume, flori și pomi. Cine s-a deprins a plivi un strat, acela învață răbdarea și luarea aminte: cine va uda la timp un copăcel, acela se va deprinde cu grija și rânduiala; cine va stârpi la timp culcușurile de omizi de pe crengi, acela se va obișnui cu curățenia; cine va păzi ca ochii din cap mugurașul prins la altoire și apoi mlădița din primăvara viitoare, din care iese mai târziu un pom întreg, acela niciodată nu va fi așa de câinos la inimă, să rupă ultoana vecinului, deoarece știe ce înseamnă grijile așteptării. Din contră, va fi cu aceeași luare aminte și la pruncul omenesc, al cărui suflet înmugurește, se dezvelește, înflorește și rodește întocmai ca al pomișorului din grădină. Apoi, de la sine se înțelege, cine s-a obișnuit a mângâia vițelul, mielul, mânzul și boul de jug, adăpându-i la vreme, păzindu-i de păduchi și de căpușe, de râie ori de alte necurății, cruțându-i când sunt osteniți, apărându-i de frig, de foame, de răni și de alte neajunsuri, acela nu mai poate fi sălbatic în purtări cu soția și vecinii. Încă o dată, cum e stăpânul, așa e și gospodăria lui, începând de la femeie și copii, până la vietățile dimprejurul casei, pomii grădinii și chiar lucrurile neînsuflețite: unelte și alte mărunțișuri. La spovedanie singur țăranul știe ce spune preotului; e o mărturisire, pe care o aude toată lumea: e casa, curtea, grădina, ogorul, vitele, copiii și femeia sa.”
,,Copilul deprins de mic a fi hingher și bătăuș, murdar la trup și spurcat la gură, cu greu mai poate fi îndreptat; iar dacă cumva nimerește la scoală cu vorbe rele, bătăi și alte apucături mojicești, atunci răul nu numai că nu scade ci sporește: blestematul, care acasă bate pisicile, iese din scoală hingher adevărat, gata să spargă și capetele oamenilor.
Așadar, trebuie să începem școala de la capătul ei cel adevărat: vatra părintească, iar mântuirea poporului trebuie s-o începem nu de la stomac, ci de la inimă și minte, căci numai capul poate îngriji bine și de stomac. Dacă voim să ne lecuim de păcat, trebuie să începem a cere iertare mai întâi de la aceia față de care am păcătuit: de la pomi și de la vietățile dimprejurul casei.
,,Dobitoacele sunt proaste, rele și sălbatice, numai acolo unde omul este el însuși prost, rău și sălbatic. Dimpotrivă, unde stăpânul pământului se apropie cu blândețe și chibzuință, acolo se găsește repede vreun chip de bună înțelegere.”
,, Cum sunt vitele, așa sunt și oamenii din acea țară. ”
(autor Simion Mehedinți Soveja-Altă Creștere Școala Muncii)
Foto: Ilinca Negreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.