,,Ştiinţa de laborator n-a descoperit mecanismul schimbării speciilor. De fapt, n-a descoperit nici mecanismul apariţiei vieţii din neviu. Nu avem nici măcar o definiţie a vieţii. Ca să spunem aşa, nu avem nicio explicaţie ştiinţifică pentru modul în care dintr-un peşte ar fi ieşit trei păsări atât de diferite: pinguinul, struţul şi colibri. În cele din urmă, nu ştim cum a apărut ADN-ul din senin, iar această neînţelegere este doar una dintre multiplele enigme din clasa elementelor complexe care apar din senin, fără să fie conţinute nicăieri in nuce. Nu ne-a lămurit nimeni niciodată la ce ar fi servit unui animal să aibă o aripă incompletă, ca element de tranziţie spre o aripă deplină, sau 10% dintr-un ochi, evoluând spre un ochi funcţional.
Supa prebiotică din care ar fi apărut viaţa nu poate fi găsită decât în mintea celor ce şi-o imaginează. Mai mult, în tot universul nu găsim o explicaţie cum poate ieşi din nimic cel mai simplu organism capabil de viaţă independentă, celula bacteriană procariotă, capodoperă de complexitate în raport cu care o navă spaţială pare mai degrabă depăşită tehnologic. Singurul mod în care ceva mai mare poate ieşi din ceva mai mic urmează negreşit modelul înfloririi trandafirului, care este conţinut în boboc cu titlul de posibilitate, înflorirea nefiind decât trecerea în act a ceva ce exista în prealabil, chiar dacă la o scară mai puţin vizibilă. Modul în care evoluţioniştii se străduiesc să ne convingă că un lucru poate apărea fără să fie conţinut nicăieri înainte de apariţia lui este la fel de probabil ca obţinerea unui mare romancier dintr-un dislexic.
Cam aşa arată darwinismul gol, fără menajamente. Adică fără false reconstituiri, fără pretenţia unor probe care de fapt dovedesc contrariul, fără afirmaţii în răspăr cu adevărul. O poveste care are nevoie de ignoranţa noastră în ale teologiei şi metafizicii pentru a fi crezută. Miturile din vechime conţin taine şi sunt despre lucruri care s-au petrecut şi continuă să se petreacă. Miturile moderne (cum este evoluţionismul darwinist) au erori logice şi sunt despre imposibilităţi pure. Un eşafodaj menit să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu, fără a-i oferi nimic în schimb. O fraudă ştiinţifică care face apel, în absenţa oricăror dovezi, la credinţa publicului. Îi revine lui Phillip E. Johnson meritul de a fi studiat în detaliu această înşelătorie.~
Toata recenzia de carte la http://www.anacronic.ro/evolutionismul-filosofie-pe-post-de-stiinta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.