,,Să fie ceva pentru care merită totuși să suferi și să mori: o comuniune între oameni, un pact între învinși. Un singur turn, da, dar scânteietor și indestructibil.
În vremuri obscure ne ajută cei care au știut să meargă prin întuneric. Citiți scrisorile pe care Miquel Hernandez le-a trimis din închisoarea unde și-a găsit în final moartea:
Să închinăm pentru tot ceea ce se pierde și se regăsește: libertatea, legăturile, bucuria și acea mângâiere neștiută care ne duce la propria căutare prin lume.
Să vă gândiți la noblețea acestor oameni care răscumpără omenirea. Prin moartea lor, ei ne dăruiesc valoarea supremă a vieții, demonstrându-ne că obstacolul nu împiedică istoria și amintindu-ne că numai omul poate cădea în utopie.
Numai cine va fi capabil să încarneze utopia va fi apt de lupta decisivă, aceea de a recupera partea de umanitate pe care am pierdut-o.”(Ernesto Sabato)
Nota mea: Înțeleg prin utopie Sf. Evanghelie; Decalogul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.