fotografie: Ilinca Negreanu

Va veni o asemenea zi

Nu contează cum e astăzi, și-o să vedeți
Că va veni o zi
Când cosmosul își va dezvălui chipul,
Și se va petrece o schimbare uluitoare!
Văzduhul va fi străluminat de o lumină albă,
Întunericul nu va mai avea unde să se ascundă
Iar omul,
Omul va purta aripi și va zbura ca-n vis
Întrecându-se cu porumbeii pe apele vântului
iar pacea va fi aclamată pretutindeni,
Urâtul și răul își vor pierde forma
Iar frumosul se va speria că nu-și mai găsește umbra.
Numai că deocamdată mă socotiți prost,
Râdeți de mine ca de un nebun
Care ar spune: ,,Soarele răsare la apus
Iar Fluviul Galben este albastru”.

Cum aș putea să vă conving?
Pe pământul de un cer mohorât
Umbra nu se vede:
Sub aripile-ntinse ale nopții
Se-ascunde dimineața plină de lumină.

Spovedanie

Sunt un om ca oricare altul.
Inima îmi va înflori etern pe pământ,
Respingând tot ce e vis absurd.
În secolul acesta
Dracii au ros, lăsând fără chip adevărul,
Dându-i în schimb atâtea denumiri.
Gândiri- busolă străvezie
Înaintez și nu întorc capul,
Asemenea vulturului în văzduh
Stârnind un fel de suier sub imense aripi.
Oasele-mi sunt turnate din  oțel-armat,
Prea dure și tăioase;
Nu-mi frâng grumajii să capăt mita vieții,
Tumultul fluviilor mari este chiar viața mea
Gândești că vântul poate clinti fruntea copacului de fier,
Ar trebui să te încrezi mai mult
În inima asta a mea!
(Carnea îmi poate fi sfâșiată de tăișul de spadă și întoarsă
                                                                                țărânei,

Dar oasele- ele îmi vor aparține veșnic!)

În vremurile acestea mincinoase,

Păstrez pentru-omenire un fir de adevăr.

Entuziast,

Cu-o lingură de apă clocotită

Vreau să dezgheț întregul Univers!

Teroarea- un potop dezlănțuit de iunie-

Știu sigur câte zile numărate are.

Privește înainte,  să nu fii timid.

(Milioane de inimi bat în inima mea).

Voi trâmbița cu capul sus dreptatea,

Eu nu sunt sturz,

Eu sunt cocoșul cerului.

autor Zang Kejia-poezie chineză

fotografie: Ilinca Negreanu