reluându-l pe Kierkegaard
,,Accesul la creștinism, înțeles ca prezență alături de Hristos, contemporaneitate cu El, nu este dat decât inimilor curate. A fi creștin înseamnă a-L urma într-o lume în care nimeni nu mai găsește rostul de a-L urma: nici clericul care așteaptă un om în slavă, nu unul în umilință, nici omul politic care nu înțelege de ce El își anihilează forța socială în loc să o folosească, nici omul așezat, care-L consideră un pierde-vară, nici ironistul care ia totul ca pe o glumă bună, nici negustorul care nu vede ce câștig ar avea din toate astea. Îl urmează doar cel care a lăsat în inima lui un loc pentru credință și adevăr și care asemeni copilului și adolescentului se știe bucura de iubirea limpede ce-i este oferită. ”(Alexandru Uiuiu- în prefața la ,,Școala creștinismului” de Soren Kierkegaard,1995)