Și un copil de 12 ani înțelege logic ce se întâmplă peste timp, ca efect, prin exploatările miniere de la Roșia Montană. Că, chiar dacă putem să extragem metalul prețios vreo maxim douăzeci de ani cu o metodă ce violează în ultimul hal Munții Apuseni, pentru ca să câștige o pâine umilitoare(totuși!...) o mână de mineri, este mult prea costisitor pentru ceea ce ar însemna o mare-mare și urâtă-urâtă groapă și niște munți măcinați și sterili creați în inima Transilvaniei pentru sute de ani, moștenire generațiilor următoare. Asta doar sub aspectul consecințelor naturale...
Ieri, la televizor, Ministrul Mediului României făcea niște declarații apăsate și persuasive povestindu-ne de câte garanții financiare, rostite în sume mari de bani, dă dovadă firma exploatatoare pe care..., trebuie să o credem pe cuvânt. Ministrul Mediului vorbea despre recuperarea naturii cu/prin bani, de te lua cu amețeală când ascultai asemenea cuantificări sau convertiri pecuniare în firul ierbii și al vieții. Nu, nu amintesc aici de cianuri! Dar până acum, în România, niciuna din ,,marile privatizări” și exploatări de resurse naturale n-au fost făcute în folosul interesului național sau al românilor. Chiar dacă erau ambalate în chestiuni de succes și promisiuni pozitive de viitor pentru populație. Ar fi acum? E sinistru acest comportament autist politicianist laș ce promovează capitalismul sălbatic! Ce conștiințe! Chiar nu s-a putut, nu se putea face nimic altceva pentru acel loc, pentru acei oameni necăjiți și uitați?
Mi-aduc aminte că bunica mea trasa îngrijorată(analizând cu mintea ei sănătoasă tendințele vremii de atunci) un peisaj apocaliptic în câteva cuvinte foarte simple. Și dacă mă uit acum la profilul politicianului ce îmbrățișează puterea atent doar la bani, avid de căpătuială personală, insensibil la natură și valori decât atâta cât țin de orizontul său egocentric și imediat, tind să-i dau foarte multă dreptate bunicii uitându-ne spre ce ne întreptăm. Îmi zicea: ,,În vremurile mai de pe urmă or vedea oamenii banii și aurul sclipind pe dealuri și-or fugi amăgiți acolo crezând că sunt apă, dar, vai de ei....”
imagine preluată de pe internet
Ora de business cu Moise Guran:
Ora de business cu Moise Guran:
