Văd în ultima vreme că se practică scrierea cuvântului Ortodoxie -ortodoxie ca substantiv comun* chiar de către ortodocși, prin urmare cu ,,o” mic. La fel se întâmplă cu cuvântul sau abrevierea numirii de Părinte -părinte, Biserică-biserică, Taină -taină, Liturghie -liturghie. etc.
Fac parte din categoria de oameni care resimt aceste numiri/simboluri ca făcând parte din Sfânta Sfintelor din sufletele lor. Prin urmare, ca valoare, ele nu pot fi reduse la un nume comun. Nu sunt de uzură comună, au o încărcătură personală-universală simbolică. Chiar dacă, gramatical, pentru filologi e corectă scrierea cu litere mici. Adică să recurgem la ,,political correctness” ,să reducem actul credinței la norme comune.
Pentru mine axiologic reprezintă însă altceva, deci, iertați-mi viitoarele greșeli. De exemplu, niciodată n-am să-l pot numi pe Părintele D. Stăniloae- părintele Stăniloae.
Sunt evident și excepții de context și referire.
Foto: Ilinca N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.