,,Un val sumbru de falsă religiozitate, întreaga atmosferă saturată de autoafirmare, ostilitate spirituală, tensiune și stres. Toată lumea are probleme, totul este denaturat și devine o caricatură, iar, în toate, ,,Dumnezeu” și ,,Ortodoxia” sunt date la o parte. Se pare că nimeni din jurul nostru nu este fericit-bucuros de fericirea care ar trebui să se reverse din Liturghie, rugăciune, teologie, etc. Susținem cu convingere că nu se poate trăi fără Dumnezeu. Dar atunci de ce este omul atît de nefericit ,,cu” Dumnezeu? Mi se pare că religia amplifică tot ceea ce este josnic și meschin în om: mîndria, lauda de sine, frica! De ani de zile, îmi pun această întrebare. Se pare că în această lume nu mai există o ședere pașnică, umilă, veselă, liberă în fața lui Dumnezeu, o înaintare spre El, nici ,,slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur”(Psalmi, 2: 11). Asfel că mă bucur de fiecare oră de singurătate, de copacii aurii ai toamnei și de liniștea deplină.”
Biografia unui destin misionar, Ed. Reîntreguirea, Alba Iulia, 2004, pg. 231.
Biografia unui destin misionar, Ed. Reîntreguirea, Alba Iulia, 2004, pg. 231.
foto: Simona Andrușcă
Cat de amare si uimitor de sincere cuvinte. Va multumesc pentru ele pentru ca m-am regasit, intr-un anume fel, in ceea ce ati citat. Ani de zile m-au framantat aceleasi ganduri, "ma framantam si nu pricepeam". Pana cand, ca Psalmistul, am intrat in curtile casei Celui Preainalt. Dar, cand nu mai puteam, plecam de acasa si ma asezam pe cate un copac cazut, lasandu-ma mangaiata de lumina aceea aurie a toamnei, calda ca o miere ce se revarsa in reflexe aramii. Simteam lumina aceea blanda, delicata, ca un balsam pe rani sangerande. Din fericire, Dumnezeu ne-a lasat cate un anotimp si pentru starile noastre duhovnicesti.
RăspundețiȘtergereVa doresc zile frumoase in suflet! Cat despre Lumina, intunericul nu a cuprins-o niciodata. Cat timp va fi un om care sa-L caute pe Hristos, Lumina nu va parasi nici lumea, nici Biserica Sa!