Pentru prietenii care n-au fost de față și și-au manifestat curiozitatea întrebîndu-mă prin mail-uri cum a fost la expoziție, cerîndu-mi pe cît se poate, fotografii.
Slavă Domnului, expoziția de icoane pe lemn este o reușită. Am fost mulțumită pentru coerența ei ca ansamblul iconografic, pentru diversitatea finalmente unitară a stilurilor picturale ale iconarilor. În cele din urmă au participat cu icoane chiar mai mulți decît expozanții cuprinși pe afiș, adică 24 de iconari. Au fost expuse în jur de 50 de lucrări.
Cum a decurs organizarea?
În urmă cu vreo trei săptămîni, după Liturghia duminicală, m-am gîndit că, după atîtea activități cultural-religioase, seri duhovnicești, invitați diverși atît ai Ascorului cît și ai Bisericii studențești(sunt distincte dar mult interferabile), este cazul ca și pictorii iconari să-și dea ,,obolul” lor în Marele Post. Spre bucuria vizuală a tuturor, un dar, o jertfă bineprimită Domnului. Așa că, am pus mîna pe telefon imediat și am sunat toți iconarii din comunitatea Bisericii pe care îi știam și nu numai (să mă ierte cei pe care i-am omis, nicidecum din rea credință ci din lipsă de timp și date personale). Spre bucuria mea, toți au răspuns afirmativ și au fost încîntați de idee. Le mulțumesc tuturor încă odată pentru participare, așa cum le mulțumesc și celor care au muncit în culise, ca voluntari, la realizarea ei instrumentală și tehnică, făcînd posibil ca spațiul demisolului să permită montarea lucrărilor pe pereți.În special lui Cătălin Bucevschi, domnului Lucian, Rodicăi Brate, Mariei Cristina, Soniei, precum și altora care m-au ajutat cu bunavoința lor, cu mîinile și inima lor, cu timpul lor jertfit, ca totul să iasă bine. Un real efort, fără de care nu ar fi fost posibil evenimentul.
De ce poartă acest titlu- fragment evanghelic:,,...și L-au înfășurat în giulgiu cu miresme...”(Ioan 19, 40) ?
Pentru că e una din cele mai sensibile Evanghelii ce arată umanitatea și dragostea celor care i-au rămas fideli pînă și dincolo de moarte Domnului Hristos. L-au coborît de pe cruce și s-au îngrijit de înmormîntarea Lui ca de a unui adevărat rege, după moartea Sa prin răstignire pe Cruce, prin batjocorirea omenească a Dumnezeirii. Ei au rămas alături de Domnul, prin cinstirea discretă și atentă a Sfîntului Trup, așa cum mi-aș dori să rămînem și noi asemenea lor, prin/peste toate încercările credinței noastre. Icoanele expuse le-am gîndit ca expresii vizuale ale ,,giulgiului” și ,,miresmelor”, atît cît a putut fiecare iconar în parte să le exprime în lucrările lui. De asemenea, am ales ca vernisajul să aibă loc în ziua Învierii lui Lazăr, un alt moment evanghelic extrem, extrem de deosebit. Chemarea. Noi-Lazării, să ieșim la chemarea Domnului spre viață, adevărata viață. Și să nu uităm să cinstim fiecare, cum știm și putem mai bine, să prețuim lacrima și Jertfa lui Hristos pentru om și moartea lui.
Fiind realizată într-un spațiu atît de apropiat eclezial, în demisolul Bisericii Studenților s-a slujit peste patru ani Sfînta Liturghie, icoanele au ,,vibrat” altfel decît într-un decor muzeal, secularizant. Asta mi-am și dorit. O atmosferă caldă, vibrantă, familiară, lipsită de oficialitatea și rigiditatea discursivă a unui vernisaj dintr-un spațiu muzeal.
Îi mulțumesc Prea Sfințitului Vasile pentru binecuvîntare și participarea Sa la vernisaj, precum și teologului Radu Preda pentru prezență și cuvînt.
cu Sorin Albu- unul dintre pictorii iconari expozanți
Opaiț-Anca Bîlc
Prea Sfințitul Vasile Someșanul și părintele Ciprian Negreanu
cu Radu Preda-profesor teolog
un moment psaltic
foto: Olga Bersan
