2 Noiembrie 

Sf.  Cuv. Gavriil cel nebun pentru Hristos 

Icoană pictată  pe lemn de tei de Corina Negreanu

 Decalogul lui Ernest Bernea

1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul este altul; iubiţi adevărul că el este lumină şi frumuseţe, este Dumnezeu.

2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită este jumătate iertată.

3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.

4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, este mai mult decât o vulgaritate, este un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.

5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.

6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.

7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.

8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.

9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.

10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.

Pe 14 noiembrie 1990, la București, pleca la Domnul Ernest Bernea - sociolog, etnograf și filosof român, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice.

A fost și el una din victimele regimului criminal comunist, ispășind 14 ani de temniță grea la Vaslui, Târgu Jiu, Tâgu Ocna, Braşov, Canal.

Este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

În veci pomenirea lui!

Preluare de pe Sfinții Închisorilor

 

Photomobile Ilinca Nicola Negreanu

 

 

Și-acum, poeme vechi, vă las cu bine 

– Walt Whitman

Și-acum poeme vechi, vă las 
cu bine – fiecăruia-i spun: rămas-bun!
(Convoaie de-a lungul unei căi șerpuite, caravane 
ciudate, furgoane
Din culmile și văile mele – cu întreruperi – din 
anii bătrâneții, din floarea vârstei 
sau din tinerețe),
Pe mare, pe corăbii, sau Ție veche cauză, sau Poeților 
de mâine
Sau Paumanok, sau Cântec despre mine, 
Calamus sau Adam,
Sau Bătăi de tobă! sau Pământul pe care am pășit,
Sau Cosmos sau Ani nestatornici, sau Gânduri,
Sau tu, mamă care-ți iubești deopotrivă pruncii, și 
multe, multe altele pe care nu le mai numesc,
Poemele țâșnite din fibrele inimii mele – din gâtlejul 
și limba mea –
Mi-au fost sângele cald și zvâcnetul vieții, îndemn 
personal și model, nu numai hârtie, slove 
de tipar cerneală) 
Fiecare cântec al meu, fiecare rostire din trecut 
își are lunga ei poveste,
Despre viață și despre moarte, despre răni de ostaș, 
despre fericirea sau răul patriei mele.
(O, cer! Ce vârtej și ce convoi nesfârșit de lupte 
s-au desfășurat!
Și ce netrebnică zdreanță e, față cu toate acestea, 
chiar cel mai bun dintre poemele mele!) 

Traducere Mihnea Gheorghiu

“Astăzi Arta își pierde sufletul.” 

 

 

“Icoana te găsește pe tine”

 

,,CÂNTAREA INIMII FERICITE - POEZIE EGIPTEANĂ DE DRAGOSTE DIN REGATUL NOU”