Citat preluat de pe FB

 Doamne, 

nu mai am cuvinte – doar aceste oase goale, 

acest trup îmbătrânit de atâtea toamne, 

această inimă pe care moartea a pășit 

ca pe o frunză uscată. 

Primește-mă așa cum sunt – 

cu țipătul înfășurat în liniște, 

cu rugăciunea îngropată sub ruine, 

cu ochii secătuiți de așteptare. 

Doamne, 

Tu, Cel ce străbați abisul dintre noi, 

Care ești carnea cuvântului și sângele iertării, 

lasă-mă să Te ating cu brațele mele oarbe.

De Florin Caragiu❤️

Credința ca produs de marketing politic

Azi așa, mâine altfel

Idolatrism si zeificare

Modestie/ aroganță religioasă 

Bun simț/ părere de sine

“Făţarnicii religioşi.

„Şi diavolul poate invoca sfânta scriptură ca să-şi atingă scopul.”. (William Shakespeare) „Decât catolic ipocrit, mai bine ateu”. (Papa Francisc).

Dintre toţi făţarnicii, făţarnicii religioşi prezintă caracteristici și particularităţi distincte și aceasta din cauză că aceştia se folosesc de cele sfinte pentru a induce în eroare oameni în scopul satisfacerii unor interese personale, uneori satanice.

Făţarnicii religioşi (1) fac rugăciuni publice lungi, folosesc măsuri extreme pentru a se asigura că ceilalți le observă religiozitatea (falsă), arată un devotament (numai exterior) față de Domnul, își joacă bine rolul ca exemple publice de virtute religioasă, (2) dar în realitate sunt cu totul altceva (Matei 6:2, 5, 16), sunt oameni care falimentează mizerabil în viața intimă a inimii lor, unde se află adevărata virtute (Matei 23:13-33; Marcu 7:20-23).   Făţărnicia este cauzată, în general, de dorinţa unor oameni (răi) fie de a trăi cât mai bine (chiar în lux și în desfrâu) fără a muncii, fie de a acumula bogăţii cât mai mari., fie de a-şi satisfacere anumite interese personale, uneori satanice. Este un adevăr confirmat de întreaga existenţă a omenirii faptul că „omul are de ales între a trudi și a trăi bine şi a lenevi şi a trăi greu”.

Numai că unii oameni doresc fie „să trăiască bine ducând o viaţă în lenevie”, fie „să se îmbogăţească prin făţărnicie”, și într-un caz și în altul dorind să-şi atingă scopul apelând la cele mai perfide metode, inclusiv prin folosirea în scop satanic a religiei. Dată fiind marea diversitate de forme, dintre cele mai ascunse și perverse, sub care se manifestă făţarnicii religioşi, este foarte dificil, chiar imposibil, de făcut o prezentare a acestora printr-o singură definiţie. Din toate timpurile au existat preocupări pentru o definire cât mai sugestivă a făţarnicilor, în general, și a făţarnicii religioşi, în special, dintre care am făcut următoarea selecţie: „Un om făţarnic are două fete şi niciun obraz.”. (Nicolae Iorga). Altfel spus, făţarnicul este acel individ care are mai multe feţe și nici un obraz, care este când cu Satan, când cu Domnul, după cum îi dictează interesul lui mefistofelic. „Cu trupul în biserică şi cu gândul la dracul.”. (Proverb).“

Sursa: aici

 în viață se poate întâmpla orice 

să fii deschis înseamnă să crezi 

în chipul dat de Dumnezeu

care primește toate din mâna Lui 

multe încercări mi-au domolit patimile 

m-au învățat să respect limitele 

un canon al iubirii 

le preface în ferestre spre infinit

Florin Caragiu/ Sânge curat 89❤️

 

 ,,Să nu uităm că pe cât ne lăsăm amăgiți, pe atât suntem de dezamăgiți. Și cu cât mai mare și intangibil e visul, cu atât mai rău este coșmarul. De altfel, atunci când înalți ștacheta, eventualitatea căderii se arată fatală. “

Pr. Haralambos Papadopoulos

 

 “Pentru credinţă, certitudinea afişată, impenetrabilă este cea mai nocivă. A crede înseamnă, de fapt, a crede şi cu îndoieli ajutătoare. „O credinţă care nu se îndoieşte este o credinţă moartă”, spunea M. de Unamuno. Credinţa este doar ne-credinţă căutătoare. Îndoiala lucrătoare este o componentă a curiozităţii treze, neblazată de prea multe găsiri. Pe Dumnezeu nu îl vom putea cunoaşte (în viaţă fiind) în mod absolut. Putem, în schimb, crede (cu interogaţii de parcurs) în mod absolut. „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” este cea mai de bun-simţ invocare biblică. În „agonie”, şi nu în seninătatea goală, trebuie să fie firescul celui care crede, în sentimentul apocaliptic al vieţii, în dubitum-ul ei cotidian. Cu o formulare pareysoniană, „îndoiala şi revolta nu exclud credinţa; dimpotrivă, nu e credinţă aceea care nu le cunoaşte şi nu le conţine în sine”. Vai de credinţa în care nu se mai îndoiesc decît ateii, agnosticii şi liber-cugetătorii.“ 

Text preluat din articolul integral de aici: https://www.contributors.ro/crestinismul-ca-bun-simt/

 “Scopul minciunii constante nu este de a face oamenii să creadă o minciună, ci de a se asigura că nimeni nu mai crede nimic. Un popor care nu mai poate distinge între adevăr și minciună nu poate distinge între bine și rău. lar un astfel de popor, lipsit de puterea de a gândi și de a judeca, este complet supus, fără să știe și fără să vrea, domniei minciunii. Cu astfel de oameni, poți face ce vrei.”

Hannah Arendt - istoric și filosof 

,,poezia e o samariteancă

ce scoate apă din fântână 

ca să i-o dea lui Dumnezeu

e un samaritean milostiv 

ce unge și leagă rănile noastre

am fost azi la spital 

să cer părerea unui mare profesor 

mi-a zis onest că nu mai am șanse 

să scap de dializă 

dragostea mea îmi spune

că are nevoie de mine 

asta mă întărește 

mă face să privesc tot acest rău

ca și cum n-ar fi

să trec peste el cu detașare 

să prețuiesc viața 

care își are puterea în suflet 

sufletul își are puterea

în Dumnezeu”

Sânge curat, 49 /de Florin Caragiu❤️

 

De ce contează Frumusețea?

Un must be seen, un documentar  realizat de Roger Scruton, o pledoarie despre rostul  și rolul Frumuseții.

Arta ca distincție între șoc și uimire. Arta ca dimensiune sacră a sensului vieții.

Vizionare plăcută!

 https://vimeo.com/141111651?su_via=got&login=true#_=_

Amedeo Minghi- Gerusalemme❤️

“Ti mostri al mondo

Schiuso dai Tuoi occhi

D′oro ai tramonti

All'alba spunti in fiore

E′ come miele abbandonarsi a Te

Jerusalem

Jerusalem

E fuochi accesi ad ardere i Tuoi fianchi

Tracce nel tempo, segni per il cuore

Ma come è pietra risalire a Te

Jerusalem

Jerusalem

Sei Tu la Via

Sei Tu l'Idea

L'universo della Vita, sei Tu

Sei Tu la Via

L′universo della Vita, sei Tu

Luce che accende le tenebre ai figli

Stella maestra, degli uomini

Madre di tutte le Madri

Immenso

Di canti e preghiere

Tessi una tela di pace

Dal Tuo aspo Gerusalemme

Voce di tutte le voci

Nel silenzio lenisci il dolore

Bella, fra tutte le spose

Fra le belle desiderata

Fiera, dinnanzi al Sole

Porti come mantello il Cielo

Santa Gerusalemme

Benedetta, sei la speranza

Confida nel Tuo nome

Il respiro di tutta la Terra“

 

Despre duhul tristeții

 La Bari, la Sf. Moaște ale Sf. Ier. Nicolae, cu bunul Părinte Mihai Driga