bate poteca prin paradisul stricat
cu iepuri și vulpi
de-o parte- despărțitura lichefiată cu luntre
de cealaltă oglinzi cinice-ferestrele zăbrelite
ale spitalelor de leproși unde
între secole erau izolați pe insule
cei ce deveneau astfel mai oameni
atunci când le cădea câte un ochi sau o bucată din trup
pereții respiră singurătatea
agonisirii de like-uri
o! ce agonie
ce vânătoare de vrăjitoare
întoarcerea dilemei pe toate fețele
câtă combustie deturnată ard
adevăruri siliconate și botoxate
că să pară atât de live comunizarea aceasta livrată
urmărindu-se ciudat unii pe alții de dimineața până seara
cuvinte mari sau cuvinte de nimic risipite pe toate gardurile
scorojite ca vopseaua slabă după prima arșiță
ori vreme rea
aparența bate cumplit existența
și bineînțeles e moartea vie a lui ,,a fi” împreună
veghind
mirarea lui e că încă
iarba își vede de treabă și nesomn
și că trandafirii izbucniți prin grădini
prea devreme
vor arde de istov
mărturisirea simplă de a fi precum este
(C.N)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.