cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

B.

B.

...........

Noiembrie/Corina Negreanu

duminică, 17 decembrie 2017

,,Elegie”




Regele Mihai nu a spus nimănui despre iscusința și plăcerea de a cânta la pian. Le-a considerat, probabil, așa cum a făcut-o în cazul tuturor preocupărilor sale private(fotografie, mașini, avioane, motoare), o chestiune ce îl privea doar pe el. Poate că, învățat de mic să-și ascundă simțământele, uneori chiar și în fața celor apropiați, Majestatea Sa s-a condus mereu după principiul discreției și al măsurii ca armă de apărare. Așa se face că, în anii 3o și 40, când era copil și adolescent, studierea pianului a rămas un amănunt cunoscut doar de mama sa și de o mică parte a celor ce le stăteau alături în viața de zi cu zi.
Mai târziu, în anul 1948, mai precis în luna iunie, când Regele Mihai și Regina Ana se aflau în luna de miere la Palatul Tatoi de lângă Atena, ca musafiri ai Regelui Pavlos, numărul celor ,,inițiați” în misterul cântatului la pian al Regelui avea să crească, puțin, dar semnificativ, cu o persoană. Regina Ana se afla  în grădina palatului și culegea fructe. Prin ferestrele larg deschise ale salonului de la parter, a auzit o frumoasă melodie interpretată generos la pian. Mare i-a fost mirarea, știind prea bine că în palat nu se aflau decât ea și soțul ei. A alergat spre clădire, s-a apropiat, s-a uitat pe fereastră și... l-a văzut pe Rege cântând la pian. A plecat în grădină, a terminat de cules fructele, apoi la cină i-a spus:,, Nu știam că știi să cânți la pian atât de frumos.” Iar Regele i-a răspuns: ,,Da.” Regina care nu s-a dat niciodată bătută, a continuat: ,,Cine a scris muzica pe care o cântai?” ,,Eu”, i-a răspuns, din nou monosilabic, Regele. Regina își aducea aminte cu multă tandrețe de acel moment în care cuvintele contau mai puțin. ,,Unde a rămas partitura?”, a întrebat Regina. Cred că pe pian, la Foișor”, a răspuns Majestatea Sa, punând punct subiectului pentru 51 de ani.
(...) Principele a întrebat-o: ,,Regele nu a mai cântat niciodată la pian de atunci?” ,,Niciodată”, a răspuns Regina. ,,De ce?”, a continuat Principele. ,,Nu  l-am întrebat niciodată”, a spus Majestatea Sa, zâmbind. ,,Și 51 de ani nu ați spus nimănui, nici principeselor, despre faptul că tatăl lor cântă la pian?” ,,Nu. Nu  s-a ivit ocazia”, a încheiat Regina, punând punctul și zilei de lucru la carte în acel moment.
În toamna anului 2013, directorul Casei Majestății Sale a venit mândru la Principele Radu în birou, spunând: ,,Am găsit lucrarea muzicală compusă de Majestatea Sa, cea uitată pe pian la Foișor”. Un muzician militar a dat de ea într-o arhivă. Astfel a ieșit la iveală că lucrarea se numea ,,Elegie”, că fusese compusă în anul 1941 și că orchestrația ei fusese semnată de compozitorul I. D. Kirescu.
(fragmente din cartea Crăciunul Regal, p.109-111)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.