Un popor fără rege, fie el și departe de țară, nu era atât de singur.
Era. Avea.
Iată-l, rămas singur... Cine să-l mai oblojească, să-l reprezinte , să-i fie pur și simplu?
Drumuri piezișe pornesc precum săbii încep să geamă.
Drum bun, Majestate, drum lin!...
Spre lumină și adevăr.
REGELE MIHAI I(n. 25 oct. 1921- d. 5 dec. 2017) A FOST CHIPUL NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ÎNTORS SPRE DUMNEZEU. ODATĂ CU MAJESTATEA SA S-A STINS LUMINA UNOR GENERAȚII ÎNTREGI MODELATE DE DEMNITATE, ONOARE, MODESTIE, NOBLEȚE FIREASCĂ ȘI CUVÂNTUL DE CUVÂNT. S-A STINS UN MARE ROMÂN CĂRUIA I-A FOST INTERZISĂ ROMÂNIA. CEL MAI TRIST REGE, ÎN AGONIA EXILULUI SĂU DE PESTE 60 ANI. SPER CA ÎNDURERATUL NOSTRU REGE MIHAI I SĂ NE IERTE ȘI SĂ NE VEGHEZE DE LÂNGĂ TRONUL STĂPÂNULUI RĂSTIGNIT DE OM. CONDOLEANȚE SINCERE FAMILIEI REGALE ÎNDURERATE.
Ziua funeraliilor Majestății Sale, Regele Mihai I,
o zi în care s-a înnobilat chipul poporului român cinstindu-și Regele
imagine preluată de pe Libertatea.ro |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.