cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

marți, 28 septembrie 2010

Părintele Arsenie, cuvinte


Cuvîntul a ajuns vorbă; vorba, vorbe...vorbele, slăbiciune; slăbiciunea patimă...

Cine vorbește mult ajunge de nu mai are nici o autoritate în cuvîntul lui. Pe vorbele lui nu mai dă nimeni nimic.

Om de cuvînt e numai acela care vorbește puțin și împlinește cu fapta ceea ce zice. Un atare om are autoritate. Autoritatea vine de la cuvîntul autor. Deci poate avea autoritate un om ale cărui fapte sunt în raport invers proporțional cu cuvîntul său?

Altă latură: Iisus e numit de Sfîntul Ioan Teologul ,,Cuvîntul lui Dumnezeu”, prin care a făcut lumea. Deci aci avem un ,,Cuvînt” puternic, capabil să facă tot ce voiește, din nimic.

Cuvintele noastre sunt departe de această putere. Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe și fapte foarte neînsemnate.Sunt însă o mulțime de oameni care nu pot face niciodată nimic cu vorbele lor. Alții fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strică ce au făcut alții.

Cuvîntul are o taină:

Ia din energia sufletului și se formulează, ia o direcție, încotro e trimis și caută să se realizeze în faptă. Cuvîntul odată spus, pe baza acestei energii, împrumutate din sufletul celui ce l-a spus nu se mărginește numai la fapta împlinită, ci trăiește, pe baza obîrșiei sale spirituale, pînă la Judecata din urmă, care vine alături de omul care l-a spus și i se face apărător sau acuzator..E ușor de înțeles că biblioteci întregi de cuvinte ale noastre au să aștepte la judecată.

Deci cu cît vorbim mai mult și multe, cu atît ne păgubim de energia sufletească și ne scade curajul, entuziasmul-necesare pentru fapte mai alese decît bibliotecile de vorbe.

Așadar nu-ți risipi sufletul cu vorbele, chiar bune să fie. Aceasta e o constatare străveche; dovadă școlile antice în care, pentru a intra, se cerea proba tăcerii 3 ani. Așa cine dovedește că are stăpînire de sine și e om de nădejde în lupte sufletești mai grele. Tăcerea a ridicat sufletul la valori sufletești mai mari decît l-au putut ridica vorbele.

La un cuvînt ,,aruncat” de farisei lui Iisus, că ,,fericiți vor fi cei ce vor cina în Împărăția lui Dumnezeu”-Iisus le răspunde cu pilda celor chemați la Cină și din motive ,,diferite s-au scuzat că nu pot veni”.-De fapt toți erau nesinceri-căci care om cumpără moșie fără să o vadă, sau boi fără să-i încerce sau se-nsoară fără să vadă cu cine se-nsoară.

Iisus a venit să arate precis scopul vieții acesteia. Toți vor să fie fericiți deținînd moșii, alții trăind în plăceri.

- Plăcerea nu-i fericire.

Fericirea e de natură spirituală, de natura sfințeniei-adică o viețuire în armonie cu semenii și cu Dumnezeu. Aceștia vin la chemarea Domnului, la Cină-la Sfînta Împărtășire cu Trupul și Sîngele Domnului, se împărtășesc cu toată învățătura Sa, care aduce Duh Sfînt în suflet, luminează lumea noastră de la Botez și trăim adevărata fericire.

Cei prinși de plăceri nu-s capabili de fericire. Aceasta mereu fuge de ei, pentru că n-o caută unde este ci, unde nu este.(...)


text extras din vol. ,,Părintele Arsenie- ,,Omul îmbrăcat în haină de in” și ,, Îngerul cu cădelnița de aur”, Ed. Charisma, Sinaia, 2008, pg. 414-416.


Sfantul Ardealului - Parintele Arsenie Boca from VALENTIN on Vimeo.


Un comentariu:

  1. http://fantana.wordpress.com/2010/08/27/calugarii-si-copiii-un-film-documentar/


    Mi-a uns sufletul .
    Daca nu l-ati vazut ... sigur si pe-al dumneavoastra ... al tuturor...

    Doamne ajuta !

    RăspundețiȘtergere