cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

Paul Klee- imagine preluată de pe internet

joi, 20 mai 2010

Omul și sistemul

Oare cîți oameni mai trebuie angajați ca să se ocupe de un asemenea mecanism coercitiv de sănătate:
http://stiri.kappa.ro/actualitate/19-05-2010/nu-a-primit-concediu-medical-pentru-ca-medicul-s-a-temut-de-penalizari-video-272428.html  ?Sistemul medical actual pornește de la prezumția(aberantă!) că toți pacienții sunt potențiali infractori. Deci, mai degrabă îl va urmări pe pacient, și pe medic, cu poliția, decît să-și propună reînsănătoșirea grabnică,  să-i ofere cetățeanului acestei țări servicii prompte, calitative și eficace de sănătate. Pe această filosofie și politică social-medicală își construiește întregul edificiu de servicii medicale actualul regim (inumane, umilitoare de ambele părți medic-pacient, deveniți sclavi de sistem). E absolut halucinant și pentru pacient și pentru medic o asemenea poziție, cu consecințe morale devastatoare asupra întregii sociețăți românești.Pe nici un politician nu îl vezi preocupat de calitatea vieții omului de rînd.

 În România omul nu mai e om, e doar un mecanism în ochii celor ce fac legea și conduc instituții ale serviciilor publice de sănătate. Filmul de mai sus demonstrează acest fapt.Viața omului nu contează în fața unui sistem.Omul, viața nu are nici valoare. Omul este făcut pentru sistem și nu sistemul(fie și de servicii) pentru om. În comunism parcă tot așa era tratat.Omul. Trebuia atunci, ca tovaraș, să te ,, încadrezi” sistemului/stat caracterizat prin cea mai ,,superioară” politică social-umanistă. Acum, în ziua de azi, dacă vine boala peste tine, prin hățișul de hărtii, aprobări, planificări, replanificări, riști să mori în săli de așteptare, sau pe picioare.Ori așteptînd în farmacii. Dar cui îi pasă? Boala cine o poate programa cînd să vină? Oare ea, nu e penală? Oare nu ea trebuie condamnată? 

Părinții mei sunt în vărstă, bolnavi, foarte greu deplasabili. Au boli cronice cumulate.
 E greu în fiecare lună pentru oamenii de la sate să-și obțină medicamentele vitale prin deplasări la o singură farmacie municipală de județ. Acolo, trebuie să aștepte după ce se dau decizii/aprobări de către directori de spital. Bolnavi  cum sunt, stau apoi la farmacie, din nou  cu frică pentru eventuala epuizare înainte de a ajunge la rînd a rețetelor cu medicamente compensate. Dar cîte vicii se ascund și aici. Lucrurile se complică însă cu programările. Medicul de familie nu mai poate consulta decat maxim 20 de cazuri pe zi. De anul ăsta.Vorba vine, gratuit.Deci,dacă nu te simți bine, te programezi. Dacă între timp apar alte boli ce necesită un alt specialist și un consult urgent cu alt pachet de analize etc... te întorci la șirul de planificări prin medicul de familie, care, afli că nu mai  nu știu cănd te poate consulta și planifica, și uite așa nu se mai leagă nimic cu laboratorul de analize medicale care nu știu cănd, doar atunci, poate face ceva, te poate primi. Și tot așa, lanțul amăgirilor. La consult, după o proastă comunicare asupra diagnosticului, te alegi și cu umilință, prin modul în care ești întămpinat și consultat de un medic nervos și epuizat.De parcă ai vrea tu asta.Să te îmbolnăvești, să-l soliciți. Îți vine să plîngi și să te rogi să-ți strîngă Dumnezeu zilele pentru că așa....e greu, ca om...să mai trăiești. Ba ți se pierd din neglijență, după săptămîni de așteptare, cînd boala mușcă tot mai adînc din tine, rezultatele analizelor. O iei din nou pe cale, cazi nervos...Acu două zile a pățit-o mama mea(diabetică) cu o analiză de nodul tiroidian. Rezultatele de sînge se lăsau așteptate, via București,  două săptămîni ca să se poată pune verdictul diagnosticului. Acum starea i s-a agravat după ce la consult a contactat și o ciupercă care i-a provocat un adevărat dezastru.
Tot ea, astă iarnă  și-a rupt oasele cotului în urma unei căderi prin alunecare.Seara. Prima ninsoare grozavă. Dimineața, prin viscol, cu cotul umflat și cu multă durere am plecat la Urgență la spitalul din Reghin. Oraș vechi, cu istorie.Și ceva populație considerabilă pentru un oraș. Mai erau în sala de așteptare asemenea cazuri.Ninsoarea, bat-o vina! Toți au primit după un timp de așteptare răspunsul răstit de un medic apatic ,,de gardă”: ,,Plecați la Tîrgu Mureș(la 30 km)! Medicul ortoped e în concediu!Sau veniți după 4 ianuarie(eram atunci pe 18 decembrie)...”  Cu mama încremenită de durere,întreb năucită :,, Dar alt medic ortoped,  alt cabinet  fie și privat, în oraș, nu există?” ,,Nu!...”Impasibil.Totul. Durerea și necazul nu impresionau pe nimeni.
Nu cunoșteam pe nimeni  acolo ca medic ortoped, nici la Tîrgu Mureș, așa că am început să dăm telefon la cunoștințele din Cluj ca să ne poată ajuta, prin intervenție, să ne primească cineva mai binevoitor, să nu mergem degeaba, prin nămeți,  la Mureș. 
Dar cîte alte întîmplări dramatice cunosc.E plină Biserica de oameni necăjiți.

 Inuman.Ce ne-am face fără Dumnezeu?



,,baie” populară de mulțime

foto: sursa România Liberă



3 comentarii:

  1. Ieri au murit doi medici in Constanta. Unul dintre ei, in timpul unui consult. Celuilalt i s-a facut rau in timpul unei interventii chirurgicale, dar a apucat sa ajunga acasa inainte de a muri. Medici si pacienti, supusi cu totii politicii de exterminare a populatiei. Parintele meu spune ca ne-a sfatuit Domnul Nostru Iisus Hristos sa intoarcem si celalat obraz, dar nu avem decat 2 obraji... si mai spune sa nu acceptam distrugerea demnitatii noastre, ca persoane. Doamne, invata-ne! Eu nu stiu ce pot face.

    RăspundețiȘtergere
  2. In ultimul timp am avut ocazia (nu stiu daca fericita sau nu) sa petrec mai mult timp prin spitale.
    As fi dorit doar sa marturisesc si o alta latura a spitalului: am cunoscut medici si asistente de o finete si o atentie extraordinara care, desi nu ma cunosteau si nu ar fi avut nici un beneficiu din a-mi acorda atentie (nu mai aveam nici macar asigurare de sanatate), nu s-au dat inapoi de la a ma ajuta, pe cat le statea in putiinta. Generozitatea aceasta m-a impresionat mult.

    Desigur, stiu ca exista atatea, dar atatea cazuri dureroase, cu oameni ce mor in asteptarea unui pat de spital. Cred ca medicul, ca si preotul, sau ca si profesorul, are o singura solutie: ori sa devina om si sa-l vada pe celelalt ca si om, si nu ca un numar, ori sa isi rateze vocatia. Cale de mijloc, aici, nu exista. Exista doar acest drum pe muchie de cutit.

    Va multumesc pentru acest articol. Ne bucuram ori de cate ori mai avem sansa sa va citim. Iertati-ma daca inca nu pot decat sa ma ascund in spatele acestui pseudonim. Sper ca, odata, sa am taria sa imi spun si numele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vol de nuit(am o mare slăbiciune pentru Antoine de Saint-Exupéry):
    Suferim o alterare generală a bazei noastre comune care ne leagă de orice semen al nostru, indiferent de etnie, religie, clasă socială, o alterare sufletească generală prin acest sistem. Sufletul omului se strică.Această realitate distructivă se reflectă cel mai dezastruos în sănătate si învățămînt.Aici e marele semnal.Alterat sufletește(gratie sistemului!...) omul devine un monstru.

    RăspundețiȘtergere