11 mai

Împăratul Constantin cel Mare-detaliu din mozaic,

Biserica Sf. Sofia, Constantinopol

11 mai ne amintește în mod deosebit de vestita cetate a Constantinopolului și de cel mai longeviv imperiu după Hristos, de-o mie o sută douăzeci și trei de ani. Acesta a fost Imperiul Bizantin. Într-o zi de 11 mai a anului 330 d.H. a fost inaugurată cetatea cetăților- Constantinopol(considerat de istorici centrul lumii luminate) de către Sfîntul Împărat Constantin. Într-o altă zi de 11 mai a anului 402 d.H., s-a reînnoit cetatea, iar mai tîrziu, pe 29 mai 1453 d.H., Constantinopolul cădea în mîinile turcilor. Iau pus numele Stambul- în traducere-Cetatea, orașul prin excelență. A fost primul mare oraș zidit din temelie ca cetate creștină, avînd în centru Crucea și Biserica creștină. Ca nici într-un alt oraș din imperiu, aici n-au existat temple păgîne, oracole, statui idolatre, nici n-a curs sîngele mucenicilor ci doar a mărturisitorilor dreptei credințe de mai tîrziu. Era cetatea slavei creștinilor, orașul biruinței creștinești, unde s-a dezvoltat faimoasa civilizație bizantină, cultura, arta, meșteșugurile, arhitectura, o structură administrativă și de drept, un sistem politic, toate fără egal ca rafinament intelectual și artistic în istorie.Părintele D. Stăniloae spunea:,,Oricît v-ar părea de exagerat, să știți că toate nenorocirile au venit din Occident. Sunt reflexul mentalității apusene pentru că acolo creștinismul a poposit într-o lume barbară, care nu putea înțelege subtilitățile Răsăritului bizantin.Spunea un teolog protestant: ,,La noi creștinismul a venit într-o lume barbară, sosit dintr-o lume rafinată, trecută prin filosofia greacă, ebraică, egipteană, mesopotamiană”.*

Bizanțul a fost leagănul și reazemul celor 7 Sinoade Ecumenice- a toată lumea. Aici s-au pus temeiurile dreptei credințe pe care o ținem și noi astăzi.

,,Bizanțul a dat oameni extraordinari. A dat sfinți, a dat oameni de o bunătate copleșitoare, a dăruit cu adevărat noutăți...În expresia bizantină există o unitate afirmativă, iar diversitatea este întrucîtva adumbrită. În expresia modernă există, într-adevăr, o obsesie a diversității de exprimare împinsă la extrem, însă fără o unitate pe măsură.”**

Timp de aproape o mie de ani a avut-o ca ocrotitoare și ajutătoare pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu.

* 7 Dimineți cu Părintele Stăniloae, Convorbiri realizate cu Sorin Dumitrescu, Ed. Anastasia, Buc., 1993, pg. 28.

**idem., pg. 168.