,,Îmi dădeam seama, cu fiecare întrevedere mai mult, că tragedia românilor își are adevăratul exponent în însuși Regele lor și că nu toți ne dăm bine seama că șansa aceasta de reprezentare este unică în fața istoriei și a justiției divine.
Ca într-un basm grotesc, al tuturor umilințelor strigătoare la cer, mîna săracă și plină de răni a României a avut mulți pretendenți. Spun mulți, pentru că nu numai Dej și Ceaușescu au batjocorit-o, ci și toate acele făpturi scoase la suprafața istoriei din adîncurile societății, cu închipuirea întărîtată de gîndul că viața pe pămînt poate fi o necurmată petrecere, cu îmbuibare și cu risipă, sub privirea flămîndului, a văduvei, a orfanului. La toți aceștia mă gîndeam, la toți purtătorii de porecle în loc de nume care au stăpînit țara, aleși într-adins să jignească bunul simț prin simpla lor prezență, la toți neghiobii îmbolnăviți de fudulie și nesaț, la toți cățărătorii cîți au hotărît să confunde diploma de absolvire cu știința de carte, la toți care făcuseră din delațiune și trădarea aproapelui virtuți și idealuri, la toți aceștia mă gîndeam-la puterea lor de ură, la iscusința lor de a strica, singura pentru care dovedeau înclinare, pricepere și rîvnă- în timp ce-l ascultam pe Regele nostru vorbind. Știam cine a împrăștiat printre români calomnii despre Regele lor, știam ce înseamnă un uzurpator și cam ce fel de comportament adoptă el, instinctiv, față de cel uzurpat. Una e să știi și alta e să înțelegi, însă.”* Mircea Ciobanu
*Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas, București, ediția 2008, pg.462.
Dumnezeu sa-i ocroteasca! Ani la rand am fost monarhista in adancul meu, acum ... singurul meu Monarh este Dumnezeu, Care ne conduce cu mana sigura in Imparatia Lui. Cred ca este prea tarziu pentru monarhia romana, prea putini mai mizeaza pe noblete, au fost inghititi de valul democratic :(
RăspundețiȘtergere