Troparul Sf. Arsenie de la Prislop

Cu timpul, pictura  devine un viciu de care nu mai poți sa scapi.” Sorin Ilfoveanu

Seara duhovnicească I(Postul Nașterii Domnului 2025)

Sf. Cuv. Dometie de la Râmeț
icoană pe lemn de tei 50x40 cm
tempera cu aur 22K
pictată de Corina Negreanu

 

Manifest pentru suflet/ împotriva etichetărilor psihologice

Sufletul nu se clasifică. El nu e o fișă clinică, ci un câmp viu de lumină și întuneric.

Sentimentele nu sunt niciodată aceleași, ci au intensități și variații complexe. Ele respiră, cresc și se sting ca valurile, purtând în ele misterul contextului.

Omul nu e un caz!... Este o icoană în  latență, în devenire, un mozaic de fragmente ce se unesc spre întreg si armonie.

Eticheta -schema mentală pe categorii- ucide misterul, taina  esenței divinului din om. În loc de coduri-coduri de bară, sufletul cere ascultare, tăcere și privire atentă.

 Spiritul e cultură vie. Cine nu-l cunoaște, rămâne la suprafață, pierzând adâncul.

Adevărata terapie e întâlnirea. Nu clasificarea, ci comuniunea, nu catalogul, ci dialogul, dar dialogul real,  nu cel simulat în care ne bălăcim zi de zi, ceas de ceas.

Îmi pare rău s-o spun, dar Psihologia   modernă devine  plicticos de clișeistă,  mai ales în forma ei clinică, unde are tendința să simplifice și să standardizeze experiența umană, pentru a o face „gestionabilă” în scheme și manuale. Dar mecanismul sufletesc, așa cum îl văd  nu doar eu— ca un evantai de percepții, intensități și adaptări sau inadecvări contextuale — nu se lasă prins în grile și chestionare rigide.

Psihologia clinică caută să reducă complexitatea la tipare, pentru a putea diagnostica și interveni. E un limbaj al eficienței, dar riscă să devină clișeistic. Cu grave erori reducționiste!

Dimensiunea spirituală și poetică vede omul ca o taină,  ca proces cu flux viu, ca lumină fragmentată ce nu poate fi redusă la etichete. Aici, fiecare sentiment e nuanțat, fiecare trăire e unică și irepetabilă. De fapt, sunt în acord cu o critică pe care o fac și unii filosofi ai psihologiei: că etichetele pot deveni o formă de „colonizare” a sufletului, în loc să fie un sprijin/suport de vindecare. În tradiția spirituală, omul nu e „clasificat”, ci chemat să se descopere, să se transfigureze.

Omul nu este o schemă. El nu poate fi redus la grafice și etichete, căci sufletul său e fluid ca lumina.

Natura umană nu se îngheață, nu se definitivează. Ea se mișcă, se transformă, se înalță și coboară, purtând în sine taina devenirii.

Împietrirea/osificarea în idei  fixe ucide viața. Când conceptele devin ziduri, ele nu mai apără, ci închid.

Psihologia fără spirit și Duh e o carcasă goală. Ea numește, dar nu înțelege; clasifică, dar nu ascultă.

Sufletul cere libertate. Nu grile, ci respirație; nu etichete, ci întâlnire; nu catalog, ci comuniune.

Adevărata cunoaștere e smerită. Ea nu se grăbește să judece, ci se pleacă în fața misterului.

Manifestul nostru  de viață e viu. El nu fixează, ci deschide; nu îngheață, ci încălzește; nu închide, ci dezvăluie. E plictisitor de periculos să nu te mai uimești de proximul tău, ci să îl cercetezi/să te raportezi la el prin filtrul precar al lentilei  patologice. 

 

LIVE: Arhim. Efrem Vatopedinul, în dialog cu Arhim. Maxim

Hristos- Darul Întreit

 

 

„Maria a României, Regina Artistă” este un film emoționant, despre lumea imanentă a Mariei, un copil delicat bucurându-se de puritatea peisajelor din „Grădina Angliei”, o adolescentă exuberantă vrăjită de însoritele țărmuri malteze și apoi o tânără consoartă regală pe umerii căreia s-a așezat destinul unei națiuni.

 Bate un vint de vara prin odaile mele. 

de Cezar Baltag 

Tu pleci si vii
fara se te fixezi
planta calatoare avind radacinile
in apa lui 
Heraclit
in care toate ale lumii se scufunda
si numai absenta semnifica
sau poate plecarea insasi este pentru tine 
Fiinta
mai plina decit piatra, mai statornica in nestatornicia ei
decit piramidele
tu pleci si si mie nu-mi ramine altceva
decit vintul stirnit de aripile tale
care imi inteteste apa sufletului pina la tipat
si tipatului ii dau foc
si ma ridic
din cenusa lui
ca o reversibila pasare si spun:
tot astfel e gindirea mea: ochi de pasare in intunericul
flacarilor oglinda acoperita ca sa nu se vada pe sine moartea, imi acopar fata cu palmele si ma gindesc din nou la tine si la filosoful antic si religia lui de demult care lauda golul dintre spitele rotii strinse-n butuc
si golul ulciorului mai nepretuit decit lutul care-l inconjoara
si golul care arde noaptea in gitlejul privighetorii. 
Asa sunt eu: un gol in inima timpului un ulcior pe care incepind de azi nici-un cintec de ziua nu mai poate sa-l umple

 2 noiembrie 

Încep această rugăciune a ochilor.

Nu am mâini să ating,

dar privirea-mi să nu judece pe nimeni,

căci în fiecare suflet e o pustie,

și fiecare pustie se poate preface altar 

cât zvâcnește un gând printre genele minții.

Maria Egipteanca a fost văzută de Zosima

nu cu ochii trupului,

ci cu ochii inimii care nu întreabă: „De ce ai fost așa?”

ci doar spune: „Ceea ce ești acum atâta lumină”.

Acest câmpul arat,

nu doar muncă,

 ci răbdarea unei seminței care nu se grăbește.

începutul unei tăceri care vindecă.

cruce în cimitir.

Germene.

 Ritual pentru o chemare nerost(u)ită

Timpul strânge —

ca o frunză uscată în palma de înger,

fiecare clipă, precum o ușă închisă

cu cheia uitată în alt veac.

Gândurile se îngrămădesc

ca niște păsări casante,

fiecare în altă direcție,

fiecare cu o rană deschisă 

pe aripa stângă.

Dar chemarea —

geme surd, nu bate,

doar pulsează tăcut

în adâncul unei icoane de copac

nepictate 

de mâna omenească.

Poate că nu trebuie să înțeleg,

ci doar să stau —

cu fruntea lipită de piatră,

cu mâinile goale,

cu inima candelă aprinsă

într-un lăcaș cu numele niciodată.

Și poate că sensul nu vine,

răbdarea e nașterea lui,

din mersul desculț prin întuneric,

din acceptarea că unele chemări

nu se strigă la orice încrucișare,

ci se trăiesc.

Pur și simplu.

Simplu și pur.

 2 noiembrie

„Într-o bună zi am cunoscut un om sau, mai bine spus, un Sfânt care m-a impresionat adânc, asemenea Maicii Tereza, nu printr-o teologie iscusită, nici prin statutul și rangul său mare, ci prin voioșia, prin căldura fără seamăn ce o răspândea, prin desăvârșita sa deschidere și, mai ales, prin dragostea covârșitoare ce mi-o purta, legată și de respectul față de personalitatea mea. Un astfel de om căutasem întreaga mea viață. Crezusem că oameni precum el sunt doar în filme și în cărți, nu și în realitate. (…) Numele său era Părintele Sofronie.”  (Klaus Kenneth în lucrarea sa intitulată „Două milioane de km în căutarea Adevărului”)

❓Cum te raportezi, începând cu acel moment, la cel care te-a pus pe cale? Ce faci după ce acesta ți-a descoperit Adevărul – prin firescul ființei sale, prin dragostea sa fără margini și prin deschiderea și primirea sa fără umbră de judecată? 

🌍Klaus Kenneth – pelerin timp de 12 ani prin cele mai importante țări ale lumii, experimentând la nivel spiritual atât budismul, hinduismul, yoga, spiritualitatea sud-americană, cât și experiențele de meditație, transă și extaz – și-a găsit liniștea în credința noastră ortodoxă, îndrumat fiind de Sfântul Sofronie Saharov de la Essex.

🗣Despre caracterul proniator al întâlnirii cu acest mare Sfânt al secolului XX, ne va vorbi chiar invitatul nostru:

🗓DUMINICĂ, 2 noiembrie 2025

🕖Ora 19:00

📍Biserica Studenților din Complexul Universitar „B.P. Hasdeu”

Preluare de pe Pagina Fb Ascor-Cluj

Hristos darul întreit

 Arhimandritul Zaharia Zaharou va susține, la Alba Iulia, o conferință duhovnicească 

Arhiepiscopia Alba Iuliei în colaborare cu ASCOR Alba Iulia, organizează marți, 11 noiembrie 2025, la ora 17:00, în incinta Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia, conferința duhovnicească intitulată „Hristos, darul întreit”, susținută de părintele arhimandrit Zaharia Zaharou, de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, renumit teolog și duhovnic, ucenic al Cuviosului Sofronie Saharov. 

Evenimentul se desfășoară cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, și reunește instituții reprezentative ale vieții bisericești și culturale locale: Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Seminarul Teologic Ortodox "Sfântul Simion Ștefan" din Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților din Alba Iulia, precum și partenerii media Radio Reîntregirea, Trinitas TV, Doxologia și Basilica.

În cadrul prelegerii, părintele Zaharia va aborda tema darului întreit al lui Hristos, subliniind modul în care harul dumnezeiesc se descoperă în viața lăuntrică a omului și în dinamica relației personale cu Dumnezeu.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Preluare  de pe pagina FB a Facultății de Teologie UAB