,, Mă dezamăgește orice literatură neatentă la limbaj, autenticismul prost scris. Literatura autenticistă, care se pretinde a se naște din viață, poate fi interesantă, dar nu cred că poți să scrii o literatură bună greșind fără să-ți dai seama că greșești. (Îi cer câteva exemple – n.r.) Nu știu, ficțiunea pornografică a lui Antoine Compagnon. Ferragosto. Antoine Compagnon e un mare profesor de teorie literară, autorul unor cărți super referențiate, membru în Collège de France, s-a tradus și la noi partea de eseu, și am descoperit recent literatura lui pornografică, care e plină de clișee, prost scrisă, și nu m-a convins. Altcineva… Uite, Andrew Solomon cu poveștile lui de tip Demonul amiezii și altele, că-l urmăresc în presa americană, și mi se pare că e mai mare gogoașa decât subiectul – dar eu sunt pasionată de Sacks, poate de-aici mi se trage. Nu-mi place Baricco, dar n-aș ști să spun exact de ce, poate pentru că mi se pare predictibil. Am o senzație de déjà lu care e decisivă la mine.
Nu-mi plac nombriliștii, deci literatura asta care își privește buricul la infinit fără să adauge niște povești bine spuse în relație cu buricul ăla. (Îi cer un exemplu – n.r.) Mă uitam acum la Julien Green și mă gândeam că e un clasic, a trebuit să-l învăț și pentru examene la franceză, și mă-ntrebam de ce l-am păstrat. Nu știu, genul Marguerite Duras nu-mi place, unde autobiografia focalizează exclusiv asupra propriului buric. Dați-mi oricând o ficțiune bine scrisă, fantastic cu ghiotura, o bună antologie de basme – o literatură vivace sub aspectul ăsta. De pildă, pentru că vorbirăm de Italo Calvino, am găsit în engleză și m-am bucurat foarte mult Antologia de basme populare italieneselectate de Calvino și repovestite de el, care mi se pare o minunăție.”
Interviu integral la:
https://blog.carturesti.ro/biblioteca-de-scriitor-ioana-bot/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.