A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământeană. Iar aceasta se întâmplă din neam în neam, ca să nu se stingă între oameni siguranța existenței lui Dumnezeu.
Întâlnirea cu Iisus schimbă pe oricine. Iar cine L-a întâlnit, nu poate să nu-L propovăduiască-cu cuvântul, cu fapta și, mai ales, cu dragostea- ca să aibă și alții parte de neasemănata bucurie de a merge după El, toată stadia vieții.
Să ai un moment, o clipă în viața ta, în care te-ai întâlnit real cu Iisus-o clipă care să nu-ți ajungă în viața întreagă de a o desfășura între oameni. De altfel, aceasta e semnul că ești un convertit al lui Iisus: că te-ai dedicat Lui irevocabil.
Să ai măcar o clipă- cea a tâlharului de pe cruce- a recunoașterii vinovăției tale și a recunoașterii iubitoare de Dumnezeu. Clipă care va întinde Împărăția lui Dumnezeu peste toate calendarele tale pământene...
Numai întâlnirea cu Iisus rămâne decisivă. Iar dacă aceasta se întâmplă rar, măcar să vezi pe cineva a cărui iubire-lumină a aprins-o El.
Suferința și iubirea se cresc în progresie una pe alta în Sfinți. Aceasta e o taină a ,,luminătorilor lumii”. Dumnezeu e făcătorul de minuni în Sfinții Săi, dar marea minune- și din ce în ce mai rară între oameni- e lumina inimii, căreia Dumnezeu nu-i va pune hotar mormântul. De aceea Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubiților Săi : iubitorii de oameni, Sfinții.
Când făptura oamenilor va fi străbătută de credința în Dumnezeu, adică de o evidență, de o siguranță interioară, mai puternică decât valoarea mărturiilor sau tăgăduirilor rațiunii, atunci făptura sa va fi lumină, iar viața sa va fi o minune între oameni.
Sfințenia e transparența lui Dumnezeu în făptura Sa, prietenia aceea de mare cuviință a sufletului cu Tatăl său- care are iubire de Dumnezeu și de oameni până la cruce. Nu urăște oamenii de pe nici o cruce pe care-l răstignesc...
Între oameni trebuie să devii -în mic- la scară smerit omenească, un mântuitor pe cruce.
Fiii Luminiii, prin simpla lor existență, sunt o mustrare, un ghimpe în ochii fiilor întunericului.
A fi ucenicul lui Iisus înseamnă a prevedea un război și a-ți zidi o cetate.
Ucenicul adevărului, iar când vremea o va cere ,,mucenicul” adevărului...
Mucenicii sunt acei oameni minunați care au pus viața lor argument pentru Dumnezeu.
Din lumina Învierii e făcut Destinul care ne atrage Acasă. Cine simte firul acestei lumini se mărturisește străin și călător pe pământ. E un rănit de nostalgia Paradisului.
Dacă am iubi pe Dumnezeu din toată ființa noastră am lua foc, foc din focul Duhului, care s-ar răsfrânge și asupra oricărui aproape posibil.
Împărăția lui Dumnezeu nu este la nu știu câte milioane de ani lumină, ci este înlăuntrul nostru e o împărăție a conștiinței împăcate cu toată lumea, o împărăție a iubirii de Dumnezeu și de oameni, în care se oglindește chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Cuvintele Părintelui Arsenie Boca alese de prof. Carmen Ivan din scrierile PS. Daniel Stoenescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.