,,Părintele Arsenie Boca este duminica vieții mele”. (PS. Daniel Stoenescu Episcop-locțiitor al Daciei Felix)
Deși smerit, Iisus nu e ca vreunul dintre oameni... ca să cârpească cu petece de circumstanță zdreanța fericirii omenești.
E ceva uimitor în Iisus; ca orice uimire, e greu de prins în cuvinte omenești.
Nu avem liniște și echilibru până nu ne decidem, în timp, ce facem cu eternitatea noastră.
Iisus e de o mărime uluitoare, care poate pricinui spaimă migălelii omenești.
Iisus nu S-a scuzat niciodată dacă cineva s-a simțit atins de Cuvântul Său.
Unii se răzvrătesc împotriva lui Hristos pentru că se simt judecați.
Iisus e adevăratul nostru aproape, în stare să ne care în spate dintre tâlhari, Acasă.
Pe altă temelie decât Hristos nu rămâne nimic statornic în lume.
Împărăția lui Iisus nu e din lumea aceasta deșartă și mereu cutremurată de nestatornicia omenească.
Iisus e un Răspuns, dar care trebuie trăit. Aceasta e marea noastră răspundere în fața lui Iisus.
Mult s-au mai zbătut unii ca să-L compromită pe Iisus, numai ca să scape de imperativul felului Său de a fi în lume.
Iisus nu iubea propaganda de vorbe, alarmele, zvonurile de tot felul și toate răstălmăcirile, inevitabile oamenilor.
Pentru două pricini mai principale e refuzat Iisus: pentru că cere de la trup înfrânarea patimilor, iar de la spirit, smerenia.
Nimeni nu L-a înțeles pe Iisus, de aceea toți s-au simțit datori să-I stea împotrivă.
,,Râdeau de Iisus”(Lc. 8, 53)... Un râs înghețat pe buzele mărginirii. Râsul, același râs, s-a dezghețat cu trecerea vremii.
Finanța lumii ,,râde” de Iisus. De cea mai bună interpretare a vieții, totdeauna se găsește cineva să râdă.
Păcatul cel mai greu, păcatul veșnic fără iertare: starea omului împotriva adevărului...Orbia răutății care stă de-a pururi împotriva adevărului nu are leac, dar are pedeapsă.
Nimic nu e mai greu și mai periculos decât să te lupți cu îngustimea, cu prejudecățile și cu formalismul... Nimic mai primejdios decât a combate răutatea care crede că are dreptate, că apără adevărul și că slujește lui Dumnezeu.
Frunțile încrețite de filosofie și limitate de lumea aceasta, a veacului nostru, Îl puneau pe Iisus Hristos la arhivă...
Când nu pot oamenii de nimic, ceva totuși pot: se iau la pricină. Neputința nu tace.
Cărturarii și fariseii vremii Sale erau cei mai nedumeriți oameni asupra lui Iisus. Porunca de-a nu fi făcut cunoscut parcă le-a dat-o tuturor cărturarilor lumii. Iată, în sfârșit, o poruncă a lui Iisus pe care o țin și ei.
Fariseii boleau de răi ce erau și nu pricepeau nimic din dumnezeuirea lui Iisus... Ura lor împotriva lui Iisus fierbea în clocot de cazan.
Iisus, Iubirea întrupată, și-a stârnit împotrivă vulcani de ură. Iisus, Înțelepciunea neajunsă, a ajuns mutilat la nesfârșit de prostia omenească.
Nici demonii nu i-au făcut lui Iisus atâta împotrivire câtă i-a făcut cenzura invidiei omului... Coaliția vecinului sufletesc împotriva Mântuitorului, culmea invidiei omenești contra sublimului...
Cuvintele Părintelui Arsenie Boca alese de prof. Carmen Ivan din scrierile PS. Daniel Stoenescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.