vineri, 18 septembrie 2015

Despre adevăr



Adevărul este uneori ca o smochină
Care crește încet printre frunze
Și ca ele e mai degrabă verde
Decât roșie.

Adevărul este câteodată ca o castană
Ținându-și bine-ascuns în sine miezul,
Și cu o platoșă groasă și tare
La fel de țepoasă ca a ariciului.

Nu disprețui smochina;
Ea nu are dulceața care atrage 
Albinele și fluturii.
Încearcă să înțelegi castana
Avertizând culegătorii că ea e-o provocare.

Gong Liu(1927)

Poezie și iubire la lumina becului


 Nu poți renaște
 Într-o clipă
Viața e o continuă încercare

Iată de ce
Așteaptă răbdător iubirea mea
Lasă nopțile și zilele să plutească
Să ne modelăm treptat simțământele

Lasă să piară
Speranța care ne-a ars întreaga primăvară și vară
Prefăcând-o într-o amărăciune care se duce pe încetul
Luna ivită
O poți admira și cu ușa închisă
Firește că poți

În cele din urmă
Ea pleacă și se revarsă luminoasă
Peste toate pădurile

Xi Murong(1943) 




Fără titlu


Vom cădea sub acest viscol!
Da,
 Vom cădea.
Sângele nostru fierbinte
Se va topi cu zăpada
Și va fi absorbit de rădăcinile copacilor
Și ale ierburilor,
 Și de puhoaiele lunii mai.
După topirea zăpezii
Câmpia va ieși la iveală.
Iată
Cerul limpede
Apa transparentă
Păsările în zbor
Peștii în apă
Vântul mângâie monumentul nostru funerar.

Zou Difan(1915)


poezie chineză contemporană
traducere  Mira și Constantin Lupeanu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.