Despre adevăr

Adevărul este uneori ca o smochină

Care crește încet printre frunze

Și ca ele e mai degrabă verde

Decât roșie.

Adevărul este câteodată ca o castană

Ținându-și bine-ascuns în sine miezul,

Și cu o platoșă groasă și tare

La fel de țepoasă ca a ariciului.

Nu disprețui smochina;

Ea nu are dulceața care atrage 

Albinele și fluturii.

Încearcă să înțelegi castana

Avertizând culegătorii că ea e-o provocare.

Gong Liu(1927)

Poezie și iubire la lumina becului

 Nu poți renaște
 Într-o clipă
Viața e o continuă încercare

Iată de ce
Așteaptă răbdător iubirea mea
Lasă nopțile și zilele să plutească
Să ne modelăm treptat simțământele

Lasă să piară
Speranța care ne-a ars întreaga primăvară și vară
Prefăcând-o într-o amărăciune care se duce pe încetul
Luna ivită
O poți admira și cu ușa închisă
Firește că poți

În cele din urmă
Ea pleacă și se revarsă luminoasă
Peste toate pădurile

Xi Murong(1943) 

Fără titlu

Vom cădea sub acest viscol!
Da,
 Vom cădea.
Sângele nostru fierbinte
Se va topi cu zăpada
Și va fi absorbit de rădăcinile copacilor
Și ale ierburilor,
 Și de puhoaiele lunii mai.
După topirea zăpezii
Câmpia va ieși la iveală.
Iată
Cerul limpede
Apa transparentă
Păsările în zbor
Peștii în apă
Vântul mângâie monumentul nostru funerar.

Zou Difan(1915)

poezie chineză contemporană

traducere  Mira și Constantin Lupeanu