,,Mi se pare în egală măsură, ca preot, că am ajuns la o vârstă la care Judecata se apropie simțitor. Sunt deja judecat la fiecare Sfântă Liturghie, în fața Sfintei Mese, ca în fața scaunului Judecății din urmă. Într-un fel stăteam acum treizeci de ani în fața Sfintei Mese și altfel stau acum. Este o foarte dureroasă adâncire a conștiinței de sine, în conștiinta slăbiciunilor, în conștiința faptului că ratezi șansă după șansă, început după început, pentru a te așeza cum trebuie în fața lucrurilor. ”
,,Cât despre excesul de vorbă, ar trebui să luăm aminte tot de la Pateric. Tăcerea este una dintre poruncile cele mai frecvente ale părinților. Și eu cred că ne-am vindeca mai repede acum dacă ne-am propune, ca Biserică, un post de vorbire. Tăcerea ne-ar ajuta foarte mult pe noi și pe cei din jurul nostru. Mă întreb ce-ar mai rămâne din noi dacă am tăcea? Dacă, așa de la Dumnezeu, ni s-ar lua darul vorbirii nouă, preoților și teologilor, pentru o săptămână sau lună, ce s-ar întâmpla? Ar rămâne faptele, poate spune cineva. La fapte s-ar putea să ne întreacă mulți. Vorbim prea mult, iar cei ce ne ascultă aud prea multe. Toți știu prea multe. Altceva ne lipsește. Marea problemă este că nici unul nu reușește să facă ce trebuie. Ne amăgim cu vorba, ne amăgim că eu vorbesc și celălalt ascultă, și iată, n-am stat degeaba, eu am vorbit și celălalt a ascultat.”
,,Eu sunt convins că teologia de școală este îndepărtată de această așezare a poporului simplu. Acolo unde mai sunt, credincioșii simpli au o intuiție foarte adevărată a lucrurilor. Nu au apetența spre teologhisire, nici curiozitaea de a întreba.(...) Lucrurile cele mai firești nu se discută, ele se întâmplă și atât. Unul dintre indicatorii cei mai puternici ai lipsei viului este vorba.”(pr. Constantin Coman)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.