 |
| imagine: http://www.ruicon.ru) |
Pe glasul: „mai marele vestitorilor”1.
Tu, Domnul meu, ai spus spre a fi scris: „Deschide gura ta şi o voi umple”.
Iată, deschisă-i spre Tine gura robului Tău şi gândul lui!
Umple-o, Doamne, cu harul Tău,
ca după voia Ta să îţi cânt laudă!
Responsorium: Învredniceşte-mă cu teamă să mă apropii de darul Tău!
2.
Cuvântării îi sunt trepte - după măsura fiecăruia.
De treapta de jos mă voi apropia eu - îndrăznind.
Sub tăcere pecetluită-i naşterea Ta,
şi ce gură va îndrăzni s-o iscodească.
3.
Chiar dacă una este natura Ta, explicaţiile despre ea sunt numeroase:
cuvântări elevate, şi modeste, sărace, de asemenea. Din locul cel mai smerit, ca pe o fărâmitură,
fă-mă vrednic să culeg o părticică din înţelepciunile Tale .
4.
Cuvântarea Ta vădită, tăinuită-i lângă Cel Care Te-a născut.
Îngerii în bogăţia Ta află, iată, prilej de uimiri.
Un mic pârâu, Doamne, din desluşirea Ta celor de jos
belşug de interpretări le este.
5.
Căci dacă marele Ioan strigat-a
„Nu sunt vrednic, Doamne, de curelele încălţărilor Tale!”,
eu, precum păcătoasa, la umbra
veşmântului Tău să mă adăpostesc, prin el să fiu eliberat.
6.
Şi cum ei, care era înspăimântată, i-a venit inima la loc, când a fost tămăduită,
vindecă-mi spaima venită din frică, ca întru Tine să-mi vină inima la loc!
Ca să renasc lângă veşmântul Tău,
lângă trupul Tău, ca după puterea mea să istorisesc despre el.
7.
Veşmântul Tău, Doamne, ne este izvor de tămăduiri.
În veşmântul Tău văzut locuieşte tainică puterea Ta.
Puţină salivă din gura Ta şi din nou
lumina-i mare – lumină în lăuntrul tinei.
8.
În pâinea Ta e tăinuit Duhul – ce nu-i de mâncat.
În vinul Tău locuieşte focul – ce nu-i de băut.
Duh în pâinea Ta, foc în vinul Tău:
minuni aparte pe care le-au primit buzele noastre.
9.
Când Domnul a coborât pe pământ, la cei muritori,
într-o creaţie nouă le-a creat, ca pentru îngeri.
Căci foc şi duh în ele a amestecat,
ca de foc şi de duh să fie, tainic.
10.
Serafimul cărbunele aprins nu l-a atins cu degetele lui,
de gura lui Isaia l-a atins numai!
Acela nu l-a ţinut şi acesta nu l-a mâncat!
Nouă, însă, iată, ni le-a dat Dumnezeu pe amândouă.
11.
Îngerilor-duhuri hrană din cea pentru cei trupeşti
le-a oferit Avraam şi ei au mâncat. Minune nouă,
căci Domnul nostru mare (dat-a) celor trupeşti
foc şi Duh spre a mânca şi spre a bea.
12.
Foc păcătoşilor, în mânie, a coborât şi i-a mistuit.
Focul milostivirii în pâine a pogorât şi s-a sălăşluit.
În loc ca focul să-l fi mâncat pe om,
Foc în pâine aţi mâncat şi aţi câştigat viaţă.
13.
Peste jertfa lui Ilie focul a coborât şi a mistuit-o.
Focul iubirii a fost pentru noi jertfă de viaţă.
Focul (acela) a consumat ofranda.
Focul Tău, Doamne, noi l-am mâncat în chip de ofrandă.
14.
Oare „cine a ţinut vântul în mâinile Sale?” Vino şi vezi
o, Solomon, ce a făcut pentru noi Domnul tatălui tău!
Focul şi Duhul fără a fi de o natură
le-a amestecat şi le-a revărsat în mâinile ucenicilor Săi.
15.
„Cine a adunat apele în voal?”, a întrebat tot el apăsat.
Iată, în voal izvorul – sânul Mariei.
Din Potirul Vieţii picătură de viaţă,
într-un voal, primesc roabele Tale.
16.
Iată, puterea tăinuită în voalul Sfântului Duh!
Putere pe care nici-o minte, niciodată, n-a cuprins-o!
Şi-a plecat iubirea Sa şi S-a pogorât spre a plana
pe voalul altarului împăcării.
17.
Iată, foc şi Duh în pântecele Născătoarei!
Iată, foc şi Duh în fluviul în care ai fost botezat!
Foc şi Duh în botezul nostru!
În pâine şi în potir – foc şi Duh Sfânt!
18.
Pâinea Ta l-a omorât pe cel-lacom care ne făcuse pâinea lui.
Potirul Tău a distrus moartea care, iată, ne înghiţise.
Noi Te-am mâncat, Doamne, şi Te-am băut:
n-a fost spre a Te distruge, ci pentru a trăi în Tine.
19.
Cureaua încălţămintei Tale înfricoşătoare era pentru cei înţelepţi.
Poala hainei Tale – temere pentru cei învăţaţi.
Generaţia noastră, proastă în iscodirea ei,
iată, a înnebunit, ca îmbătată cu vin nou.
20.
Minune-s urmele Tale pe apele pe care ai mers.
Marea cea mare s-a supus sub picioarele Tale.
Micului fluviu şi El S-a supus
căci S-a plecat şi a fost botezat în el.
21.
Fluviul se asemăna lui Ioan care a botezat în el.
Cei doi: unul altuia imagine în slăbiciune.
Fluviului mic şi slujitorului slab
S-a supus Domnul amândurora.
22.
Iată, pline-s, Doamne, braţele mele de fărâmituri de la masa ta,
şi nu am loc la sânul meu, din nou.
Când îngenunchez, reţine-Ţi darul
şi ca un Vistiernic, comoara Ta păzeşte-o, ca să ne-o redai.
Traducere din limba siriacă: Costion Nicolescu
 |
| imagine: http://www.ruicon.ru) |
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Care ai plâns pentru Lazar
și lacrimi de întristare și de milostivire
ai vărsat pentru dânsul,
primește lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindecă patimile mele.
Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele.
Cu sângele Tău, curățeste sângele meu
și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat
să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat.
Trupul Tău întins pe Cruce
să întindă către Tine mintea mea cea trasa jos de diavoli.
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce,
să înalte capul meu cel pălmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce,
sa mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării
precum a făgăduit preasfânta gura Ta.
Fata Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări,
să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi.
Duhul Tău, pe Care L-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce,
să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut.
Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor.
Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.
S-a întunecat mintea mea cu cele lumești
și nu poate să caute spre Tine cu durere.
S-a răcit inima mea de atâtea ispite
și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților,
dăruiește-mi pocăința neștirbită și inimă îndurerată,
ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta;
caci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele.
Da-mi, așadar, Bunule, harul Tău.
Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci,
să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsești.
am ieșit de la Tine, ieși în căutarea mea.
Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească.
Numără-mă între oile turmei Tale preaalese.
Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.
Caci inima lor curată este sălașul Tău
și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea și odihna
celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri.
Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul,
cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
în vecii vecilor.
Amin.
Sinaxarul lunii ianuarie e înțesat de numele și prezența celor mai mari sfinți mistici, pustnici, eremiți, începători ai vieții de obște, teologi mari ai Bisericii, dascăli ai creștinătății etc... Îi amintesc doar: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Grigore al Nysei, Sf. Teodosie cel Mare, Sf. Pavel Tebeul, Sf. Ioan Colibașul, Sf. Antonie cel Mare, Sfinții Atanasie și Chiril ai Alexandriei, Sf. Eftimie cel Mare, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Teologul, Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Isaac Sirul.
Pământul sfânt al Siriei creștine( unde, în zilele noastre, acum, sunt prigoniți și martirizați creștinii, depășind cu mult suta de mii) are ca început și matrice duhovnicească întâlnirea lui Saul(Sf. Ap. Pavel) cu Domnul Iisus Hristos pe drumul Damascului(capitala Siriei). Acești sfinți sirieni, atât de inediți și ,,tulburători”, poartă în viața lor această matrice originară. Efrem Sirul și Isaac Sirul s-au făcut precum Sf. Ap. Pavel ,,vase alese ale Domnului”; Tămăduitori de orbire duhovnicească(F. A. 9, 18), mărturisitori minunați ai numelui lui Iisus Hristos(F.A. 9, 5), văzători ai luminii necreate(F. A. 9, 3), abisuri de smerenie(F. A.9, 4), temători și ascultători desăvârșiți ai poruncilor dumnezeiești(F. A. 9, 6), postitori și asceți neîntrecuți(F. A. 9, 9); ,,vase alese ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor și-a regilor și-a fiilor lui Israel”(F.A. 9, 15).(Corina N.)
