La 21
ianuarie 1991 sufletul Domniței Ileana trecea
la Domnul după o teribilă suferință. Agonia ,,mucenicească” a început în ziua de 5 ianuarie. Poate nu
e lipsit de semnificație faptul că s-a născut pe data de 5 ianuarie 1909, nașterea ei în această lume fiind vestită de
21 salve de tun. Principesa Ileana era astfel al cincilea copil binecuvântat al regilor României
Ferdinand și Maria.
Uitându-te la
fața ei, chiar și după ce viața (deloc ușoară) și-a pus amprenta asupra ei, parcă mereu a fost
și a rămas învăluită de o anume lumină, (pre)taborică.
În ziua de 21
ianuarie, agonia parea pentru o clipă a fi cedat
puțin. Maica Alexandra văzând prin fereastra salonului de spital căderea lină a fulgilor de zăpadă, i-a spus încet înfirmierei : ,,Totul este alb, ca o
schimbare la față.” Apoi, după câteva respirații tot mai rărite, s-a stins... De fapt, nu. Începea să vadă Lumina Taborului.
Ce viață a
avut această femeie! Ce istorie tumultoasă și teribilă a traversat, însă,
nimic nu a clintit caracterul ei atât de frumos format și zidit. Ba din contră,
toate s-au și mai mult împlinit atunci
când a decis să îmbrace haina monahală, punând temelie ( în 1968) actualei mănăstiri cu hramul ,,Schimbării la Față a
Domnului ”din Bussy-en Othe (S.U.A.), căreia, i-a purtat atât de mult de grijă.
Ce viață
exemplară! Câte n-a făcut cu mâinile și cuvântul ei! Enumăr doar unele
preocupări ce-mi vin în minte: a fost infirmieră, a operat la nevoie răniți, a fost voluntară, cercetașă, a făcut asistență socială, a
mângâiat cu cuvântul, a fost mamă a șase copii, a călcat, a spălat, a gătit, a
sădit, a pictat, iar când a fost să scrie, ne-a pus
pe masă cărți minunate. A iubit oamenii, natura și România. Un om paradoxal, făcând parte din lumea înaltă dar aproape de popor,
discret și totuși mereu disponibil și foarte angrenat în problemele
contingentului vremurilor atât de diverse și diferite pe care le-a traversat.
Memoriile Principesei Ileana intitulate ,,Trăiesc din nou” deși pline de emoție, încărcate de întâmplări,
de suferințe, răzbătute de taine nespuse,
ar fi putut fi o melodramă feminină dacă nu ar fi fost acel element
inefabil care să convertească toată
experiența vieții povestite într-o profundă și înțeleaptă resemnare. Resemnare nelipsită însă de nădejdea că binele
este în cele din urmă mai presus de toate biruitor.Transfigurator! Da, o viață, ca privirea-i vie, ca zâmbetul ei, ce destăinuie în parte suferința aceea ce distilează mineralul/cărbunele la puritatea de cristal a diamantului.
Câte nu se pot spune despre Domnița Ileana!...
La îngropare i s-a așezat lângă trupu-i neînsuflețit, așa cum i-a fost voia, scumpul pământ românesc de la Bran, ce l-a purtat toată viața peste tot în pribegie. Caseta aceea mică, suflată cu aur, pe care ochii de linx ai soldaților grăniceri o priveau nesățioși, la plecarea-i forțată de regimul politic comunist... Dar și i-au întors de rușine când au descoperit ce conținea. Nicidecum bijuteriile strălucitoare pe care râvneau să le i găsească ...
Din cele
paisprezece Meditații* la Rugăciunea Domnească Tatăl nostru- adevărate
rugăciuni de seară și dimineață( ,,...Și-a fost seară și-a fost dimineață:...” (Fac.1)- trecute prin filtrul cunoașterii, inimii și experienței sale personale, redau prima și ultima:
I Luni dimineața
Tatăl nostru care
ești în Ceruri
Ție, Ziditorul
meu, îți închin astăzi temeiul întregii mele vieți și ființe! Ție, căruia îți
datorez viața în toate înfățișările ei, îmi ofer inima! Fii izvorul cugetului
meu, al puterii de a pricepe, de a judeca și a-mi pune gândurile în fapte! Ție
îți datorez trupul și simțirile mele; de la Tine am mâini și picioare, ochi și
limbă. Doresc să folosesc azi toate acestea în scopul în care Tu m-ai creat.
Tânjesc să fiu
copilul Tău în simțire în cuvânt și faptă, să Te iubesc cu toată inima, cu tot
sufletul, cu toată mintea. Tată, Tu care ești peste tot și totuși nimic nu te
cuprinde, fără nume, căci nici un nume nu Ți-este pe măsură, Tu, cel fără de
sfârșit, care în măreția Ta cerească poți înțelege nevoia-mi mărginită și dorul
meu nemărginit, auzi-mi ruga: fă ca această zi să mă aducă mai aproape de Tine.
Amin.
VII. Duminică seara
Acum și-n vecii
vecilor. Amin.
Tu, care ești
Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Tu, care ești sălaș pentru drumeț și
capăt al drumului, binecuvântează-mă la sfârșitul acestei zile! Dacă aceasta
este să-mi fie ziua din urmă, Doamne, iartă-mi faptele greșite, căci în
milostivirea Ta mă încred! Cât de neînsemnată sunt! Finită și măruntă, mă așez
în brațele Tale ca să mă ții și să mă aperi și, dacă aceasta e voia Ta, să mă iei
la tine. Doar cu atâta pot să mă recomand: că Tu m-ai creat: nu am nimic
să-Ți ofer, căci tot ce posed de la tine
vine: doar iubirea e a mea, ca să o dau sau nu. Sfinte Părinte, primește-mi
iubirea, pe cât de fidelă și curată o pot da! Tu Însuți ești iubire; în aceasta
mă leg de veșnicie, căci te iubesc pe Tine, Tu care ai fost, ești și vei fi
mereu.
Mărire Ție,
Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, acum și în vecii vecilor!
Amin!
Credem că rugăciunile Maicii Alexandra, celei care a fost Domnița Ileana, au trecere înaintea Tronului lui Dumnezeu, înaintea Sfintei Treimi. Fie ca Dumnezeu, pentru rugăciunile ei, să se milostivească spre noi și să ne ocrotească!
Veșnică fie-i pomenirea!
Veșnică fie-i pomenirea!
*Ileana Principesă de România, arhiducesă de Austria,
în vol. ,,Trăiesc din nou” Credința lăuntrică. Introducere la
Rugăciunea lui Iisus Tatăl nostru, ediția a III-a, Humanitas, Buc., 2008.
