Săru-mâna pentru toate... Eram micuță când tatăl meu a primit panorama (de dimensiuni mari) cu Ierusalimul și ore în șir m-am uitat la ea. Atunci când am „respirat-o” în realitate, a fost ceva unic, ce doar Ilinca putea să surprindă. V-am mărturisit după ani și ani (chiar în Țara Sfântă) că am regăsit blogul dumnevoastră încă din anul 1 de facultate. De atunci mă pierd și mă regăsesc în multe postări. N-aș vrea să stric prin cuvinte, ceea ce poate n-aș putea să exprim, dar sub formă de rugăminte: vă rog, să nu ne privați de frumusețea sufletului dumneavoastră. În mod tainic am admirat-o mereu, Gabriela-Mihaela M.
Dragă Gabriela, când am revăzut fotografia, mi-a plăcut.Natura e și ea o biserica, o mărturisitoare tăcută și discretă... Era acel ceva, poate același loc din care privea prelung Hristos Ierusalimul înainte de Patimi. Cu atât mai mult m-am bucurat să aflu că ești tu. Și fericiți și cinstiți trebuie să fie părinții care au crescut frumos un copil ca tine. Dorul acestei priviri este de-acum îndreptat spre Ierusalimul cel de Sus unde nădăjduim să poposim după greul drum al acestei lumi. Îți mulțumesc! M-am ferit în ultima vreme de cuvinte, căci o iau mereu înaintea faptelor mele...
E lucru mare și tainic modul prin care reușiți să însuflețiți cuvintele, să selectați pozele și să atașați discret o recomandare de film/muzică/poezie ș.a. Am înțeles și momentele de „pauză” , sunt reacția unui suflet care are nevoie de intimitate, de „altceva”... Eu recunosc că m-am luptat și greu am înțeles (la măsura mea) de ce casa preotului are pereții de sticlă. Blogul înseamnă curaj, timp și expunere. Noi, tinerii, avem nevoie și aici de modele, de frumos, de viață, de Lumină, de Hristos. Mă înclin... „ În Sfânta Scriptură, în cartea proorocului Isaia, citim că Dumnezeu a zis cu privire la Ierusalim: „Te-am scris în palmele Mele”. Asta înseamnă că de câte ori Îşi priveşte palmele, Dumnezeu vede scris Ierusalimul şi Îşi aduce aminte de el… La fel putem spune şi noi, comparativ cu acest cuvânt din Isaia, că suntem scrişi în mod reciproc în propriile noastre palme. Voi în palmele mele, iar eu în palmele voastre, aşa că nu putem să ne neglijăm unii pe alţii, ci întru aducere aminte ne dăm şi cuvenita cinstire, iar dragostea prietenească şi respectul care o însoţeşte este totdeauna lucrătoare spre mai bine, spre mai mult, spre mai deplin… ” (fragment dintr-o scrisoare a Părintelui Teofil adresată unui prieten, Teodor Stroie, 2 martie 1996) Bucurie Sfântă în Lumina Învierii și drum bun spre acasă, sunt brațe și inimi care vă așteaptă... Mulțumire și iertare!
Săru-mâna pentru toate...
RăspundețiȘtergereEram micuță când tatăl meu a primit panorama (de dimensiuni mari) cu Ierusalimul și ore în șir m-am uitat la ea. Atunci când am „respirat-o” în realitate, a fost ceva unic, ce doar Ilinca putea să surprindă. V-am mărturisit după ani și ani (chiar în Țara Sfântă) că am regăsit blogul dumnevoastră încă din anul 1 de facultate. De atunci mă pierd și mă regăsesc în multe postări. N-aș vrea să stric prin cuvinte, ceea ce poate n-aș putea să exprim, dar sub formă de rugăminte:
vă rog,
să nu ne privați de frumusețea
sufletului dumneavoastră.
În mod tainic am admirat-o mereu,
Gabriela-Mihaela M.
Dragă Gabriela, când am revăzut fotografia, mi-a plăcut.Natura e și ea o biserica, o mărturisitoare tăcută și discretă...
RăspundețiȘtergereEra acel ceva, poate același loc din care privea prelung Hristos Ierusalimul înainte de Patimi. Cu atât mai mult m-am bucurat să aflu că ești tu. Și fericiți și cinstiți trebuie să fie părinții care au crescut frumos un copil ca tine.
Dorul acestei priviri este de-acum îndreptat spre Ierusalimul cel de Sus unde nădăjduim să poposim după greul drum al acestei lumi.
Îți mulțumesc! M-am ferit în ultima vreme de cuvinte, căci o iau mereu înaintea faptelor mele...
E lucru mare și tainic modul prin care reușiți să însuflețiți cuvintele, să selectați pozele și să atașați discret o recomandare de film/muzică/poezie ș.a. Am înțeles și momentele de „pauză” , sunt reacția unui suflet care are nevoie de intimitate, de „altceva”... Eu recunosc că m-am luptat și greu am înțeles (la măsura mea) de ce casa preotului are pereții de sticlă. Blogul înseamnă curaj, timp și expunere. Noi, tinerii, avem nevoie și aici de modele, de frumos, de viață, de Lumină, de Hristos. Mă înclin...
Ștergere„ În Sfânta Scriptură, în cartea proorocului Isaia, citim că Dumnezeu a zis cu privire la Ierusalim: „Te-am scris în palmele Mele”. Asta înseamnă că de câte ori Îşi priveşte palmele, Dumnezeu vede scris Ierusalimul şi Îşi aduce aminte de el… La fel putem spune şi noi, comparativ cu acest cuvânt din Isaia, că suntem scrişi în mod reciproc în propriile noastre palme. Voi în palmele mele, iar eu în palmele voastre, aşa că nu putem să ne neglijăm unii pe alţii, ci întru aducere aminte ne dăm şi cuvenita cinstire, iar dragostea prietenească şi respectul care o însoţeşte este totdeauna lucrătoare spre mai bine, spre mai mult, spre mai deplin… ” (fragment dintr-o scrisoare a Părintelui Teofil adresată unui prieten, Teodor Stroie, 2 martie 1996)
Bucurie Sfântă în Lumina Învierii și drum bun spre acasă, sunt brațe și inimi care vă așteaptă...
Mulțumire și iertare!