cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........

duminică, 29 septembrie 2013


Mi-a fost semnalată această fotografie în care îi recunoaștem pe Mitropolitul Nicolae Bălan, Principesa Ileana  cu soțul său, Părintele Arsenie Boca și alte persoane importante ale vremii, imagine pe care eu n-am mai văzut-o până acum. 
Azi, 29 septembrie 2013,  se împlinesc 103 ani de la nașterea Pr. Arsenie Boca.


sursa: http://www.ziarullumina.ro/memoria-bisericii/mitropolitul-nicolae-balan-principesa-ileana-si-arsenie-boca-la-inceputul

Și-o carte serioasă ,,Am auzit un sfânt vorbind” -volum alcătuit de Ion Costin Manoliu, mărturii ale Părintelui Ioan Sofonea(singurul supraviețuitor al obștii monahale formate de Pr. Arsenie Boca la Sâmbăta de Sus) despre Părintele Arsenie Boca.





sâmbătă, 28 septembrie 2013

Roșu de septembrie și-o poezie






siloam
Ioan Pintea
tu va trebui să înflorești
fructele ce îngrozesc pe ram
fericirea viermelui rămas
scăldătoarea noastră siloam!

te aprinde de la fața celui
întristat cu trestie de-avram
slavei dragoste și totdeauna
scăldătoarea noastră siloam!


locuiască pacea împăcată
cu tot ceea ce nici noi nu am
pregătit oh! baia ne așteaptă
scăldătoarea noastră siloam!


prin emanuel emanuel
curge și se tulbură-n ioan
slăbănogul cortul a-nflorit
scăldătoarea noastră siloam!
(din vol. Casa teslarului)

tot mai greu mă împac cu toamna, dar îmi plac până la durere culorile ei

miercuri, 25 septembrie 2013

Aurul verde















Și un copil de 12 ani înțelege logic ce se întâmplă  peste timp, ca efect, prin exploatările miniere de la Roșia Montană. Că, chiar dacă putem să extragem  metalul prețios vreo maxim douăzeci de ani cu o metodă ce violează în ultimul hal  Munții Apuseni, pentru ca să câștige o pâine umilitoare(totuși!...)  o mână de mineri, este mult prea costisitor pentru ceea ce ar însemna o mare-mare și urâtă-urâtă groapă  și niște munți măcinați și sterili creați în inima Transilvaniei pentru sute de ani,  moștenire generațiilor următoare. Asta doar sub aspectul consecințelor naturale...
Ieri, la televizor, Ministrul Mediului  României făcea niște declarații apăsate și persuasive povestindu-ne de câte garanții financiare, rostite în sume mari de bani, dă dovadă firma exploatatoare pe care..., trebuie să o credem pe cuvânt. Ministrul Mediului  vorbea despre recuperarea naturii cu/prin bani, de te lua cu amețeală când ascultai  asemenea cuantificări sau convertiri pecuniare în firul ierbii și al vieții. Nu, nu amintesc aici  de cianuri! Dar până acum, în România, niciuna din ,,marile privatizări” și exploatări de resurse naturale n-au fost  făcute în folosul interesului național sau al românilor.  Chiar dacă erau ambalate în chestiuni de succes și promisiuni pozitive de viitor pentru populație. Ar fi acum? E sinistru acest comportament  autist politicianist laș ce promovează capitalismul sălbatic! Ce conștiințe! Chiar nu s-a putut,  nu se putea face nimic altceva pentru acel loc, pentru  acei oameni necăjiți și uitați?
Mi-aduc aminte că  bunica mea trasa  îngrijorată(analizând cu mintea ei sănătoasă tendințele vremii de atunci)  un  peisaj apocaliptic  în câteva   cuvinte  foarte simple. Și dacă mă uit acum la profilul politicianului ce îmbrățișează puterea atent doar la bani, avid de căpătuială personală,  insensibil la natură  și valori decât atâta cât țin de orizontul său egocentric și imediat, tind să-i dau foarte multă dreptate bunicii uitându-ne spre ce ne întreptăm. Îmi zicea: ,,În vremurile mai de pe urmă or vedea oamenii banii  și aurul sclipind pe dealuri și-or fugi amăgiți acolo  crezând că sunt apă, dar, vai de ei....”





imagine preluată de pe internet


Ora de business cu Moise Guran:

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Coliva







Dau și eu mai departe imagini primite. 
Părintele Haralambie de la Mănăstirea Vatopedu din Sf. Munte Athos  se apleacă artistic și înnobilează iconic (de)săvârșirea unei colive.
Minunat!








joi, 19 septembrie 2013

Documentar Wild Carpathia II













 Despre un al -III-lea ce se anunță la finalul acestei toamne la  http://www.youtube.com/watch?v=94hsEB2XYyA

duminică, 15 septembrie 2013





De 14 septembrie -Ziua Crucii- bunica mea avea certitudinea că e ziua destinată plecării rândunelelor. Mă fascina  siguranța lui ,,O să vezi tu că nu mai sunt!...” , și, parcă tot nu o prea credeam, deși,  chiar că de pe cincisprezece septembrie oricât căutam cu ochii  pe cer, nu prea mai vedeam rândunele...Tot ea, îmi spunea că-s pasări sfinte și cine le ucide e blestemat. Și în felul acesta îmi adâncea și mai mult un mister. Misterul de a fi rândunea. Anul ăsta le-am surprins așa, agățându-mi întâmplător ochii pe cer într-o pauză  în seara zilei de 13 septembrie, cum făceau rotocoale în înaltul văzduhului întunecat și umed, multe, ca niște punctări negre  neliniștite,  în mișcări circulare atât de bine urmate de parcă împlineau fiecare în parte un ritual sacru. Și se înălțau sus, tot mai sus. Și mi-am adus aminte de ea, de bunica mea și de ce-mi spunea. Azi le-am căutat în înalturi și n-am mai zărit nici măcar una...I-am dat dreptate bunicii, în gândul meu, tot mai bătrân. Nici măcar n-am apucat anul ăsta să le spun că le iubesc, adică să le mulțumesc că există, de parcă atât de scurt mi-a fost timpul. Că mi-au făcut vara mai împlinită și n-am știut.  Acum, nostalgia...
Oare câte din ele vor muri în lunga lor călătorie, spre țările calde? Cum vor poposi obosite pe punțile vapoarelor și, de multe ce sunt,  marinarii le vor mătura și vor cădea în mare. Căci, mi s-a mai povestit și lucrul ăsta ce vizual mi-a rămas puternic impregnat în memorie.


Dintre pasări călătoare
       Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
       Valurile, vânturile?(M. Eminescu)

vineri, 13 septembrie 2013

reluându-l pe Kierkegaard

,,Accesul la creștinism, înțeles ca prezență alături de Hristos, contemporaneitate cu El,  nu este dat decât inimilor curate. A fi creștin înseamnă a-L urma într-o lume în care nimeni nu mai găsește  rostul de a-L urma: nici  clericul care așteaptă un om în slavă, nu unul în umilință, nici omul politic care nu înțelege de ce El își anihilează forța socială în loc să o folosească, nici omul așezat, care-L consideră un pierde-vară, nici ironistul care ia totul ca pe o glumă bună, nici negustorul care nu vede ce câștig ar avea din toate astea. Îl urmează doar cel care a lăsat în inima lui un loc pentru credință și adevăr și care asemeni copilului și adolescentului se știe bucura de iubirea limpede ce-i este oferită. ”(Alexandru Uiuiu- în prefața la  ,,Școala creștinismului” de Soren Kierkegaard,1995)

Roșia Montană și resursele demnității unui popor

marți, 10 septembrie 2013

Conferință despre Sfinții Închisorilor și lansare de carte la Aiud de ziua Sfintei Cruci

Transmit mai departe:


,,Monzi”- eveniment/expoziție de artă fotografică cu tematica rromilor din Transilvania.


Am primit și transmit mai departe:




Avem plăcerea să vă invităm  la un eveniment  în care Asociaţia Ortodoxă Social-Misionar-Culturală pentru Rromi „Sfântul Moise Arapul” se regăsește printre organizatori: o expoziție fotografică și o masă rotundă care vor avea loc la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, P-ța Unirii, nr 30.



1. Vernisajul expoziţiei de fotografie „Montzi” al artistei Roni Ben-Ari din Tel Aviv-Israel cu origini din Cluj, marţi, 10 septembrie 2013, orele 18:00, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, P-ta Unirii, nr 30.
  Participă ca invitat special  IPS Mitropolitul  Andrei Andreicuț, de asemenea, un actor rrom  de la Tg. Mures cunoscut lumea actorilor teatrului de păpuși, iar mai nou, în pionieratul  teatrului  în limba rromani, d-l Rudy Moca (tata Rudy, cum îi spunem noi generațiile de studenţi rromi). 
  
2. Masa rotundă cu titlul  Locuire socială la romi: drept şi demnitate.
  Miercuri, 11 septembrie, 2013, ora 11, Sala Tonitza, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.


Va așteptăm!
  Lacătuș Ioan Crăciun -președintele
 Asociaţiei Ortodoxe Social-Misionar-Culturală pentru Rromi „Sfântul Moise Arapul”
 I Ortodoksàlo, Sociàlo aj Misionàro Kulturàlo Asociàcia le rromenqe „O Svùnto Mòjse, o Aràpo”

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Prigoana creștină siriacă din sec. XXI



 Preiau de pe blogul Părintelui Petru Pruteanu o imagine grăitoare a ceea ce  presupune să fii  creștin, azi, în Siria  http://www.teologie.net/2013/09/07/crestini-martiri-siria/. Numai sufletul lor(al creștinilor sirieni) știe  ce spaimă presupune fiecare secundă din viața lor. Cei aflați aici trăiesc tortura durerii de-ai sti pe cei de-acasa în proximitatea proximă a unui asemenea pericol/,,show”  ritualic. Moartea nu e simplă, ci  presupune o maximă rezistență în  siluirea de a-ți lepăda credința  prin obligarea trecerii la islamism, și dacă nu, de a suporta batjocura și tortura fizică. Înteleg că Guvernul american este dornic să susțină echitatea unor asemenea practici... 

Orice război sau masacru nu are nicio îndreptățire.




,,Cel rău și-a gătit paharul
dând veninul său tuturor;
înaintea tuturor și-a întins cursele
și pentru fiecare și-a așternut lațurile;
a făcut să crească neghina
ca să înăbușe sămânța cea bună.
Dar în Raiul Său slăvit
Cel Bun v-a îndulci amărăciunea lor,
v-a mări cununile lor;
Pentru că au știut să-și poarte crucea,
îi va însoți în Eden.”

fragment  din Imnele despre Paradis  ale 
Sf. Efrem Sirul în trad. Pr. diac. Ioan Ică jr.