Sfinți iconari, iconografi

Replică adusă unei afirmații în emisiunea de duminică(3 iulie) la Universul Credinței, Tvr1:

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?file=DATA-2011-07-03-6-49.flv&id=Universul%20credintei

Cuviosul Alipie iconarul

sursa imaginii aici

În emisiunea Universul Credinței de la TVR1 din data de 3 iulie a.c. s-a prezentat un eseu despre Icoana Sfintei Treimi pictată de Andrei Rubliov, prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 4 iulie, eseu semnat de Ion Lucian Ciucu. Merită urmărit și de luat aminte.

Ce vreau însă să sesizez este că s-a repetat în emisiune o părere exclusivistă și care este lipsită de o cercetare cît de cît amănunțită, fie ea și de rutină, cum că pictorul iconar Andrei Rubliov este singurul pictor iconar intrat în ceata sfinților din istoria umanității. Prezentatorul face aluzie la ,,viața tumultoasă” a artiștilor iconari, motiv pentru care probabil n-au fost demni de sinaxare.

Pe lîngă Cuviosul Andrei Rubliov (4 iulie)cunoaștem și alți iconari sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă :

Primul iconograf a fost Sf. Ev. Luca despre care știm că a pictat primele icoane ale Maicii Domnului și icoana Sfinților Ap. Petru și Pavel, poate chiar și altele. Este prăznuit pe 18 octombrie.

Sfîntul Metodie, cel întocmai cu Apostolii și episcop de Moravia, considerat și luminător al popoarelor slave. Este prăznuit pe 6 aprilie.

Cuviosul Alipie (sec. XI) la care personal am o mare evlavie, cunoscut prin multele sale icoane pline de har, printre care o icoana a Maicii Domnului făcătoare de minuni, comandată de cneazul Vladimir Monomahul la Rostov pentru Biserica ctitorită de acesta.

Cuviosul Grigorie împreună lucrător și nevoitor cu Sf. Alipie cunoscut pentru multele sale icoane pictate în Rusia.Este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 8 august.

Sfîntul Antonie, Sfîntul Iurie de la atelierele iconografice din Novgorod respectiv Hutinsk.

Sf. Episcopul Petru, Mitropolit de Moscova(1326) iscusit iconar și întemeietor de așezăminte monahale, prăznuit la 21 decembrie.

Cuviosul Dionisie Glușițki(1427) de lîngă rîul Glușița este cunoscut ca pictor ale unor importante biserici și icoane. Este prăznuit pe 1 iulie.

Cuviosul Pahomie Nerehtski și ucenicul său Irinarh prăznuit pe 23 martie.

Cuviosul Teodor episcop al Rostovului, nepot al Cuviosului Serghie prăznuit la 28 noiembrie.

Cuviosul Ignatie Lomski -28 decembrie.

Cuviosul Chiril Belozerski prăznuit pe 9 iunie.

Cuviosul Anania iconar renumit de la Manăstirea Sf. Antonie din Novgorod(1581, Rusia). Este prăznuit pe 17 iunie.

Cuviosul Antonie de Siisk cel care a pictat o icoană a Sfintei Treimi la care se vindecau și se tămăduiau mulți bolnavi -acest minunat iconar fiind încă în viață. Este prăznuit pe 7 decembrie.

Sf. Nil Sorski(a) cel care a făcut o copie după o icoană a Maicii Domnului din Ierusalim pe care tot el, prin mîinile sale iscusite a restaurat-o. Copia realizată are o istorie covîrșitoare, devenind ea însăși icoană făcătoare de minuni și care se află la mănăstirea athonită rusească închinată Sfîntului Mare Mucenic Pantelimon. Tot el a pictat o altă icoană a Maicii Domnului numită ,,din Cipru” despre care se cunoaște că are o istorie minunată. Această icoană a ținut-o în chilia unde se nevoia și se ruga sfîntul, care, i-a salvat chilia de la un incendiu provocat de niște tîlhari și la care uneori candela se aprindea singură.

Sf. Mucenic Anastasie, iconar ucis în Nauplia de către musulmani prin tăiere în bucăți(1655). Este prăznuit pe 1 februarie.

Sf. Nou Mucenic Teodor Bizantinul, iconar ucis de musulmani în Meletina prin sugrumare(1795). Este prăznuit pe 17 februarie.

Cuviosul Grigorie Zugravul, iconograf la Pecerska(sec.XII). Este prăznuit pe 8 august.

Cuviosul Pimen de la Sofia, monah bulgar de la Mănăstirea Zografu(Athos), pictor bisericesc, iscusit restaurator recunoscut și ca taumaturg. Este socotit ocrotitorul pictorilor bulgari. Se prăznuiește pe 3 noiembrie.

Sf. Lazăr iconarul din Constantinopol. Se prăznuiește pe 18 noiembrie.

În calendarele ortodoxe pe 13 iunie se prăznuiește Soborul Sfinților de la Mănăstirea Andronikov:Sf. Andronic, Sf. Sava și sf. Alexandru-făcători de minuni și sf. Daniil Ceornîi(cel Negru)-ucenicul Sf. Andrei Rubleov.

Sfântul Antim Ivireanul(1716) - Mitropolitul Ungrovlahiei- miniaturist, xilograf, gravor, pictor de icoane, prăznuit  în calendar la  27 septembrie.

Sigur registrul sfintilor care au fost iconari nu se incheie aici. Sigur vor fi recunoscuți ca sfinți mulți alții. Mulți rămîn sub anonimat, condiție respectată în arta icoanei unde se consideră și se prețuiește ca autor Duhul Sfîntul însuși. Merită să amintesc marea ceată de martori mărturisitori (rămași necunoscuți) pictorii iconari prigoniți în perioada iconoclastă, despre care se cunoaște că erau omorîți prin torturi inimaginabile. De exemplu una dintre cunoscutele torturi aplicate pînă la săvîrșire atunci cînd erau prinși în faptul zugrăvirii sau pictării icoanelor în ascuns, ori se afla de îndelednicirea lor prin diverse modalități, era că acestora li se punea capul între două icoane și era zdrobit între ele.

Sau, cum bine spunea Monahia Iuliana în cartea sa ,,Truda iconarului”:,,Pe lîngă iconarii pomeniți, a Sfinților proslăviți sau mitropoliților vestiți prin lucrarea lor bisericească, au mai fost o mulțime de truditori evlavioși care au rămas necunoscuți, pentru a căror smerenie, lucrarea mîinilor lor, fără îndoială nu a fost lipsită de harul lui Dumnezeu.(...)Icoana este un mare, minunat și sfînt lucru, atît ca și conținut cît ca și formă. Unele icoane sunt pictate de Mîna lui Dumnezeu, altele de Îngeri.”

Merită ca cei ce se încumetă la zugrăvirea chipurilor sfinte, să îi aibă în vedere și să le ceară neîntîrzîiat ajutorul acestor minunați sfinți iconari.

semnat Corina Negreanu

Bibliografie:

Monahia Iuliana (Maria Nicolaevna Socolova), Truda iconarului, Ed. Sophia, Buc., 2001.

Nikolai Gusev, Mihai Dunaev, Rafail Karelin,Indrumar iconografic, vol.I, Ed. Sophia, Buc., 2007.

SAINT HERMAN CALENDAR 2010, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California.

CALENDAR CATEHETIC LĂRGIT, 2010, Editura Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, Roma.

SINAXAR ORTODOX GENERAL ŞI DICŢIONAR AGHIGRAFIC, Editura Episcopiei Romanului, 1998.

Surse online:

http://www.forum-orthodoxe.com

http://www.forum-orthodoxe.com/~forum/viewforum.php?f=5)

http://orthodoxengland.org.uk/hp.php

http://orthodoxengland.org.uk/zeurope.htm

http://www.mitropolia-ro.de/html/Moaste/Calendar/calendar.html )


UPDATE( pentru Andreea Tatiana)
Mulțumesc Tatianei Onilov pentru traducerea sintetică din limba rusă.

            Scurtă biografie a Ieroschimonahului Nil

            
Sursa textului în rusă http://www.mosip.ru/index.php?newsid=191

            În descrierea vieții ieroschimonahului Nil (1801-1870)[1], cel care a refăcut și a reînnoit pustia/sihăstria întemeiată de Sfântul Nil Sorski, se spune că încă din copilărie, sub îndrumarea fratelui său mai mare care era iconar, se îndeletnicea cu pictarea sfintelor icoane, făcând acest lucru cu binecuvântare, dar și cu frică de Dumnezeu. Vedea în această ocupație nu o profesie, ci o slujire a lui Dumnezeu. Și-a petrecut o bună parte din timp învățând iconografia în cadrul unui atelier de iconari. Chiar și atunci când a ajuns în treapta de ierodiacon, fiind un ascet atent și sever, în timpul liber continua să se îndeletnicească cu pictura icoanelor, lucru pe care îl făcea cu multă evlavie, cu pregătire și cu rugăciune, astfel încât rodul mâinilor sale era binecuvântat de Dumnezeu. El s-a învrednicit să reînnoiască icoana Maicii Domnului Ierusalimitisa, care și după reînnoire/restaurare a continuat să facă minuni. De asemenea, iconarul a mai pictat o copie a acestei icoane, care, la fel, a dobândit puterea de a face minuni. A mai pictat și o copie mai mică, pe care o ținea cu multă evlavie în chilia sa și de la care s-a învrednicit nu de rare ori să primească semne pline de har.

            După ce a fost trimis în pustia din Sorska, a fost tuns în schima mare luând numele întemeietorului acestei pustii, adică al lui Nil Sorski făcătorul de minuni. Aici a adus și icoana  Maicii Domnului Ierusalimitisa, comoara lui de neprețuit și mângâierea lui în dureri și necazuri. Ieroschimonahul nu se gândea și nu voia să se despartă de această icoană, dar Maica Domnului a binevoit să dăruiască icoana așezământului monahal rusesc din Muntele Athos – Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Însăși Maica Domnului l-a înștiințat pe ieroschimonahul Nil despre vrerea sa printr-o tainică arătare. Astfel, în anul 1850 icoana a fost trimisă în Muntele Athos. Rămânând fără icoană, schimnicul Nil, după ce s-a pregătit prin post și rugăciune, a început să picteze pentru chilia sa icoana Maicii Domnului numită a Ciprului, pe care a reușit să o realizeze cu multă iscusință. Icoana aceasta s-a aflat mult timp în chilia lui și a fost martora rugăciunilor, a lacrimilor și a suspinelor acestui slujitor al lui Dumnezeu. Și prin această icoană s-a revărsat harul lui Dumnezeu. S-a întâmplat ca de multe ori candela din fața icoanei să se aprindă singură chiar în fața ochilor starețului Nil. Potrivit cuvintelor ieroschimonahului, această icoană a apărat chilia lui și a ferit-o de multe ori de primejdia incendiului, dar și de hoți. Chiar și pe stareț l-a salvat de la moarte sigură. După moartea starețului, icoana a fost mutată în biserică și a fost pusă pe un loc mai înalt, iar în fața ei o candelă ardea necontenit.

            În pictura pe care o realiza iconarul Nil respecta cu strictețe iconografia grecească veche, izbutind astfel, cu multă evlavie și măiestrie, să redea chipurile Dumnezeiești.

            Este de folos să menționăm modul în care starețul sfințea icoanele pe care le picta.  Chileinicul său relatează că atunci când ieroschimonahul Nil intenționa să picteze o icoană, mai ales una de dimensiuni mai mari, el înăsprea postul și înmulțea rugăciune. După ce picta icoana, o punea în chilia sa și îl chema pe chileinic pentru a săvârși o priveghere de toată noaptea. „Ce sărbătoare e mâine, batiușca?”, îl întreba chileinicul. „Mâine pentru mine e zi de predare”, răspundea starețul și îi arăta icoana pictată. Privegherea dura în jur de 4 ore și era închinată sfântului a cărui chip fusese pictat. Dimineața devreme, după săvârșirea Liturghiei, starețul făcea și rânduiala sfințirii apei. Apoi, citea rugăciunile care se cuvin pentru sfințirea icoanelor și stropea cu apă sfințită icoana nou pictată. După care i se închina cu evlavie și o săruta. Astfel, icoana era sfințită; cu adevărat se sfințea, mai ales prin munca plină de evlavie și prin rugăciunea osârduitoare a iconarului. Toate icoanele pictate și sfințite în acest mod de ieroschimonahul Nil se învredniceau de a înfăptui lucrări pline de har.

Date biografice mai detaliate ale Fericitul stareț Nil din pustia Sfântului Nil Sorski 1801-1870 cu sursa textului rusesc:
http://www.russian-inok.org/books/molitvy.html

            Cel care a alcătuit „Rugăciunea zilnică către Maica Domnului” a fost unul dintre marii purtători de Duh ai Bisericii Ruse din secolul al XIX-lea, ocupând un loc de seamă printre cei care au contribuit la revigorarea duhovnicească începută de Starețul Paisie Velicicovski. Urmașii Sfântului Paisie Velicicovski au adus în Rusia o revigorare și o înflorire a sfințeniei, a vieții monahicești.

            Fericitul stareț Nil a intrat în istorie ca înnoitorul așezământului monahal întemeiat de Cuviosul Nil Sorski, cel care a adus pentru prima dată în Rusia din Muntele Athos „Regulamentul viețuirii isihaste”.

            Încă din copilărie fericitul stareț Nil s-a umplut de duh de la ucenicii Sfântului Paisie Velicicovski care veneau în vizită în casa părinților lui. Când a ajuns în sihăstria din Sorska, a petrecut ani îndelungați, împreună cu starețul Timon, pentru revigorarea acestei pustii întemeiate de Cuviosul Nil Sorski. Starețul Timon era povățuit în viața sa duhovnicească de către Cuviosul Serafim de Sarov.

            Ieroschimonahul Nil (Prihudalov) s-a născut la data de 21 noiembrie 1801, într-o familie numeroasă ce locuia într-un sat din gubernia Vladimir. Tatăl său ținea o corespondență cu Sfântul Paisie Velicicovski, care îl considera drept unul „care înțelege corect învățătura duhovnicească” și la care trimitea mulți oameni ce aveau diferite întrebări duhovnicești.

            Tânărul Nicolai, viitorul ieroschimonah Nil, a plecat de acasă și s-a îndreptat spre sihăstria Florișev, unde a stat o perioadă; apoi s-a mutat la așezământul monahal Crivoezersk, care era situat pe râul Volga. De acolo, a fost numit de către starețul Chiril, starețul Mănăstirii Lacul Alb (Belo Ozersk), să preia funcția de revigorator al sihăstriei întemeiate de Cuviosul Nil Sorski, unde a petrecut o bună parte din viața sa. Multe necazuri a îndurat aici, dar a reușit să readucă la viață această pustie a Cuviosului Nil, fapt pentru care însușii Cuviosul Nil i-a mulțumit personal.

            În această muncă asiduă, starețul Nil era ajutat de către contesa Anna Orlova-Cesmenskaia (care era monahie în taină) și care îl avea ca duhovnic pe Arhimandritul Fotie, starețul Mănăstirii din Iurievsk(i). Acest arhimandrit, un apărător aprig al adevărului Ortodoxiei, nu este cinstit cum se cuvine nici în zilele noastre. Acest ascet a intrat în istorie ca un luptător adevărat cu vrăjmașii Bisericii Ortodoxe: cu protestanții, masonii și ecumeniștii acelor vremuri care era numiți „societatea biblică”.

            Starețul Nil a fost un iconar iscusit de tradiție veche, dar și un alcătuitor talentat al rugăciunilor și cântărilor bisericești.

            Printre cei care l-au urmat pe starețul Nil și care au venit în sihăstria readusă la viață s-au numărat nevoitori, bărbați sfinți, printre care: frații Serghie și Teofan, monahii Ilie și Nicolae. Cel mai de seamă, însă, s-a dovedit a fi un smerit ascultător, un nevoitor olog, monahul Ioan, care avea darul clarviziunii și chiar a fost văzut mergând pe apă.

            Și starețul Nil a fost învrednicit de darul clarviziunii. Petrecându-și ultimele zile înainte de moarte în însingurare în locul unde fusese chilia Cuviosului Nil Sorski, nu de puține ori i s-a descoperit lumea duhovnicească nevăzută. A fost un mare postitor și rugător. A trecut la Domnul la data de 19 iulie 1870, iar după trecerea sa în veșnicie i s-a arătat unuia dintre frații săi și i-a spus: „Nu mă plânge, Părinte Simeon, căzi eu m-am învrednicit de mila lui Dumnezeu”.            

---

[1] Sfântul Nil Sorski a trăit între anii 1433-1508. Iar acest ieroschimonar iconar care a trăit mai târziu și care a revigorat pustia din Sorska, atunci când s-a îmbrăcat în schimă, a luat numele de Nil, adică numele Sfântului Nil Sorski.