,,…țineți predaniile...!” (II Tes. 2, 15)

Sensul adevărat al vieții este chiar viața

” Viața, copil drag, nu are sens atunci când facem din evenimentele ei sens: să reușesc, să mă însor, să am copii, să am o casă, carieră. Când omul face din așa ceva sensul vieții, ea devine total lipsită de sens și greu de trăit.  Atunci care este sensul adevărat al vieții? Este chiar viața. Dacă îmi îndrept atenția către viața mea și îmi asum s-o trăiesc cu sens-cu prezență, cu rugăciune,  cu bunătate, cu responsabilitate-,  totul se schimbă.  Dar e greu, pentru că mulți suntem robi ai unor dorințe și nevoi artificiale, suntem zăpăciți de programe năucitoare, însă nu imposibil, pentru că Dumnezeu e prezent în inima fiecărui om și bate la ușă să-I răspundem  ca să ne învețe pas cu pas, clipă de clipă, cum să trăim viața cu sens.”

365 de dimineți cu Maica Siluana Vlad

,,În pomul acesta e o pasăre:în bucuria vieții dănțuiește.

Nimeni nu știe unde e: și cine ar putea fi povara muzicii ei?

Unde ramurile aruncă umbra deasă, acolo își face cuibul: seara vine și dimineața zboară, și nu spune un cuvânt despre ce înseamnă asta.

Nimeni nu-mi spune de această pasăre care cântă în mine.

Nu este nici colorată, nici fără de culoare: nu are nici formă, nici contur:

Stă în umbra iubirii.

Stă în Intangibil, în Infinit , în Veșnicie; și nimeni nu-i înseamnă venirile și plecările.

Kabir spune: ,, o, Sadhu, frate! Adâncă este taina.

Să caute înțelepții să afle unde odihnește pasărea aceea.” 

Cântul  XXX din ,,Țes pânza Numelui Tău”/Kabir

,,Noblețea suferinței” de Sabina Wurmbrand

Dacă ar fi să recomand o lectură cutremurătoare ce revelează o radiografie superafinată a  modului cum s-a instalat răul moral și ideologic la firul ierbii, de la nivel individual până la cel de masă în societatea românească în/din timpul și după Cel de-al II-lea Război Mondial, este această carte-mărturie scrisă de soția  distinsului pastor Richard Wurmbrand. Sabina, nevinovată,  a făcut trei ani grei de pușcărie la Jilava, Canal, Târgu Frumos.  În literatura feminină  a universului concentraționar am mai citit memorialistică (care ar trebui să fie predată în școli ca pagină obligatorie de Istorie recentă),  cum e de pildă cartea Galinei Rădulescu, sau a Lenei Constante, a Naniței Nandriș, însă capacitatea Sabinei Wurmbrand este absolut revelantă și relevantă prin măestria necăutată la față a descrierilor  personajelor care au împânzit sistemul concentraționar, a tuturor tipologiilor feminine virusate fie de ideologia nazistă, fie de legionară, sau de cea comunistă,  femei care i-au fost colege de celulă, de felul în care reușește să descrie rolul și puterea credinței în mișcarea de rezistență și supraviețuire, de firul de lumină și de pace pe care l-a dăruit credința în Hristos atunci când sufletele au putut să în primească și să se țină de el în tot demersul ticălos de dezumanizare demonică. Autoarea spune că nu a văzut/nu a întâlnit om 100% rău, că există în orice om o urmă de bine chiar și atunci când aceasta nu pare.

 Mărturiile Sabinei Wurmbrand sunt o adevărată capodoperă de adevăr istoric neconfecționat din fabulații sau ficțiuni, sau speculații,  din care nu ne rămâne decât să luăm aminte și să învățăm încă și încă o dată să deslușim adevăratul  bine din toate ițele urzelilor și  intrigilor politice actuale. Căci calea spre Iad e pavată cu minciunile celor mai  promițătoare ,,bune” intenții, e deghizată și zăpăcitoare. O pledoarie talentată despre discernământ, sau arta de a rămâne om sub toate vicisitudinile și farsele vremuirilor.

Audio-lectură plăcută!