19

Când o casă ia foc, se aprind mai întâi părțile ce ard cel mai repede. Mai întâi se aprind paiele și trestia, apoi scândurile, și tot așa- până ce flăcările cuprind  întreaga construcție. Așa se petrece și cu omul. Focul patimilor năvălește mai întâi în inimă, cel mai simțitor și cel mai ușor de aprins mădular al făpturii omenești.  Când  se aprinde inima, întreaga făptură omenească ia foc.  Când inima este biruită, totul e biruit. Când inima se strică, totul este stricat. Din inimă izvorește dragostea sau ura, înțelepciunea sau prostia,  curăția sau noroiul, viața sau moartea. Dacă credința  vreunui Creștin se află în lăuntru inimii, atunci credința  sa este  de nebiruit într-însul. O astfel de inimă dă  și limbii putere să grăiască convingător. Căci limba este vestitoare ori unora, ori altora- ori vestitor credincios al  cămării  cu mărfuri de aur  din inimă, ori vestitor mincinos  al unei dughene scăpătate.

  Știa Atotînțeleptul  Mântuitor ce vorbea, atunci când a spus: Cele ce ies din gură, din inimă ies(Mt. 15, 18). Știa și înțeleptul Său apostol,  Sfântul Pavel, că drept tâlcuiește gândul Învățătorului său, când a spus: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.(Rom. 10, 10). Dumnezeu  prețuiește cele ale inimii și nu poate fi păcălit de limbă.  Oamenii prețuiesc cele ale limbii, căci nu știu ce se află  în spatele limbii, în inimă.

  Frații mei,  citiți Sfânta Scriptură mai înainte de toate și mai mult decât toate. Cunoștințele dobândite  dacă citiți tot, mai puțin  Sfânta Scriptură,  vor sluji doar la pieirea voastră, nu spre mântuire. După Sfânta Scriptură,  să citiți  Viețile Sfinților, adică înfățișarea  vieților sfinților și sfintelor  Bisericii celei Ortodoxe. Toate cărțile lumii acesteia nu pot aduce sufletului omenesc acea putere, mângâiere și dulceață  adusă de Sfânta Scriptură și de Viețile Sfinților.

   În viața Sfântului Mucenic Haralambie citim cum acest neînfricat sfânt de 113 ani a strigat chinuitorului său păgân: ,,Nu este răutate în inima mea, nici viclenșug în limba mea.”

  Iată fraților, dreptarul de căpetenie al credinței Creștine: mai întâi  să nu avem răutate în inimă, și apoi să nu avem minciună în gură.

  Dar iată, fraților, aceasta este tâlcuirea sorții celei rele a omenirii zilelor noastre: răutatea a răpit inima omenească, de aceea inima a ajuns un organ al răului, o unealtă a minciunii. Limba nu poate grăi dreptate dacă inima este plină de răutate. Dacă în izvor se află necurăție, atunci și conducta de apă va aduce necurăție. Limba e sluga inimii. Și când sluga minte, se trădează pe sine.

  Ce e minciuna? Un adevăr prefăcut.

  Ce înseamnă a minți? Înseamnă a te îmbrăca cu veșmintele adevărului, a te ascunde în spatele adevărului; a te arăta în numele adevărului;  a pune firma adevărului pe dugheana minciunii; a înfățișa o babă drept o mireasă, cu ajutorul pudrei și sulemenelilor. Minciunii nu îi este cu putință să facă nici măcar un pas  sub numele ei.  Căci oriunde s-ar înfățișa zicând ,,Eu sunt minciuna!”, nimeni nu ar primi-o de aceea ea merge în umbra adevărului. Așadar, minciuna întărește adevărul ca realitate, căci fără adevăr  nu se poate găsi niciunde.

  Răutatea în inimă și minciuna în gură, frații mei, așa a ajuns  omenirea în vremurile noastre. răutatea și minciuna sunt  focurile ce au pricinuit aprinderea întregii lumi în ultimele două războaie mondiale. Răutatea și minciuna- aceste două meșteșuguri ale lumii, să știți, vor lucra neobosit să producă și cel de-al treilea incendiu mondial, mai înfricoșător decât cele două de mai înainte.

  Luptați, fraților, împotriva răutății și minciunii.

  Luptați împotriva răutății din inimă și minciunii din gură, ca să împiedicați noul război mondial între popoare. Aceasta este știința lui Hristos:,,Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine”(Lc, 4, 23). Aceasta este calea creștinilor: începe cu tine însuți. Din orice altă parte veți porni, nu veți reuși nimic. Hristos Dumnezeu v-a învățat aceasta. A Lui fie slava și lauda în veac.Amin.

Scrisoare din ,,Scrisorile” scrise în lagărul de la Dachau ale Sf. Nicolae Velimirovici/Prin fereastra temniței, Ed. Predania- o carte care merită mai mult decât toți banii.