După traseul documentar ce l-am urmat pentru pictarea icoanei Sf. Antim Ivireanul, apoi în urma isprăvirii ei, cred că cel mai important lucru ce l-am câștigat, risc aici să cad într-o notă patetică, este dobândirea unei legături/împrieteniri aparte cu acest sfânt martir ce mi-a devenit destul de apropiat la bine și la greu. Mi-e drag și neamul georgian, încreștinat încă din primele secole de mileniu I după Hristos, cu o istorie atât de zbunciumată (de parcă am fi fost oglindă în oglindă pe un mal și pe celălalt al Pontului Euxin) și pentru ai cărui sfinți și sfințiți, trebuie să recunosc, încep să-mi cultiv adevărate exerciții de admirație.
Iată două exemple:
Patriarhul Georgiei Ilie al II-lea cel mult iubit de poporul georgian
Cuviosul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos -ocrotitorul icoanelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.