.....

,,Vai de copilul pe care școala trebuie  să-l pună pe calea vieții! Vai de trupul, și de sufletul lui! Căci cine va putea fi tată copilului tău, dacă nu ești tu? Și cine îi va fi mamă, când cea care l-a purtat  la sânul ei, se leapădă de dânsul? Ceea ce nu văd ochii părinților de dimineață și până seara, putea-va oare vedea în câteva ceasuri cei doi ochi ai învățătorului care privește peste o grămadă de copii, în care al tău se pierde ca un fir de iarbă într-o pajiște?

Omule! de datoria ta de părinte nu te scutește și nu te poate scuti nimeni pe pământ. Mamă, duioșia inimii tale n-o vor putea înlocui o  sută și o mie de străini. Tu ai dat viață pruncului tău, tu răspunzi de sufletul lui. Tu ești cel dintâi, cel mai mare și cel mai ascultat  învățător al copiilor tăi.

De aceea, nici vorbă să nu fie amânare. Viața e ca un război, iar la război nu-i e îngăduit nici unui om cuminte să amâne măcar o clipă grija și pregătirea. Altfel, amar și vai  va fi de capul lui.

Dimpotrivă, cel vrednic trebuie să fie ca o strajă veșnic trează, iar regula cea mai bună a vieții e aceasta:

Lucrează astfel ca și cum în fiecare zi ar putea veni sfârșitul, iar moartea să te găsească gata.

De aceea, nu amânați nimic în creșterea copiilor voștri. Pe lângă putere, învățătură și caracter, dați-le din fragedă pruncie și o adâncă îndrumare morală; faceți din ei creștini(n.n.-oameni) adevărați.”

(Simion Mehedinți Soveja)

icoană preluată de pe internet