marți, 26 martie 2013

De vizionat un curajos reportaj despre Sfinții Închisorilor






PS.:
După ce Cain l-a ucis pe Abel, sângele fratelui său cerea din pământ dreptatea:

,,Și a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.

Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ".(Fac. 4, 10-12)

Exact asta se întâmplă de zeci și zeci de ani cu neamul/poporul românesc, cu țara aceasta. Pământul care și-a deschis gura să primească sângele și trupurile martirilor de la Aiud, Gherla, Târgu Ocna, Periprava, Poarta –Albă, Sighet, Jilava, Târgșor și alte temnițe, celor care au pătimit cumplit, uciși de mâna fraților români transformați în cozile de topor ale unei ideologii străine de ființa noastră.Orice reformare a societății românești de aici ar fi trebuit să înceapă. 
Acest ,,pământ” ne blestemă și nu ne dă ,,rodul” lui, atâta timp cât nu vom ridica întunericul nepăsarea, ignoranța, indiferența, cinismul, ușurătatea  fatalismul nostru ce acoperă această jertfă strigătoare la cer, îndreptarea și asumarea unor erori  din istoria recentă românească. 
Să nu ne iluzionăm că prezentul  nu are legătură cu cu toate problemele trecutului nerezolvate, în lumina dreptății lui Dumnezeu. Unii greșind prin săvârșirea crimei, alții prin faptul că nu au făcut nimic să oprească această ucidere, alții că au închis ochii și și-au astupat urechile prefăcându-se că nu văd și nu înțeleg nimic, alții îndreptățindu-se cu ale lor lipsuri, necazuri, neputințe, frică, ba chiar ambiții și oportunități personale, alții dintr-o falsă și trăire morală creștină cum că iertarea își găsește temeiul pe uitare. Nu justifică nici o rațiune superioară, nicio motivație adusă în numele unei concepții democratice invocate cu obstinație care să îndreptățrească asemenea atrocități, grozăvii, forme de crimă, de călcare în picioare a demnității umane ce s-au petrecut în Gulagul românesc.Asta chiar dacă unii din martiri închisorilor au fost la un moment dat în trecutul lor adepți ai unei ideologii sau mișcări politice xenofobe, ultranaționaliste etc. Nu justifică cu nimic un asemenea tratament cu măsuri barbare de ,,reeducare” , asemenea perversiune umană de o cruzime grozavească la care  să fi fost supus chiar un criminal în serie de cea mai periculoasă clasă. 
 Ceea ce omul acoperă și nu vrea să vadă, Dumnezeu descoperă și dă cinste acestor mărturisitori . Dar vai de oamenii aceia care tac atunci când pietrele ajung să dea mărturie.
Să nu ne iluzionăm că nu e treaba nimănui. Când omul e chemat la viață în lumea aceasta  poartă răspundere față de trecut și față de viitor.Și viermele dă socoteala lui.(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.