Îmi pare rău dar cel puțin o vreme nu mai postez anonime și nu răspund decât atunci când am timp. Legat de ,,patologizarea” libertății noastre consider că cea mai perfidă formă dintre toate posibilele de a-i înrobi pe alții și de a nu fi firești/liberi în relațiile noastre apropiate sau terțe este practica șantajului emoțional/sentimental-cea mai perfidă cale abil deghizată de a-i face pe ceilalți să se simtă vinovați și că merită să fie pedepsiți pentru forma lor protestatară sau de semnal ,,de însănătoșire”.Vă citez și vă recomand să citiți vol. ,,Șantajul sentimental.Cum să te aperi cînd alți oameni folosesc frica, obligația și vina ca să te manipuleze”(Susan Foward, Donna Frazier, Ed. Trei., 2008): ,,Patologizarea este o cale de a ne face să părem bolnavi atunci când nu-i facem pe plac unui șantajist.Persoanele care recurg la șantajul sentimental ne acuză că suntem nevrotici, perverși, isterici.Și, ceea ce este mai rău, ei dizolvă încrederea unei relații, invocând toate evenimentele nefericite pe care le-am trăit împreună cu ei și ni le aruncă înapoi, în față, arătând că am determinat producerea acestora pentru că suntem sentimental infirmi. Pentru că experiența patologizării din partea unei persoane care folosește șantajul sentimental poate reprezenta o lovitură devastatoare pentru încrederea și conștiința sinelui, ea este un instrument extrem de toxic-și eficient.(...) Persoanele care recurg la șantajul sentimental ne acuză adesea că nu suntem în stare să iubim sau să întreținem o prietenie, doar pentru că nu ne simțim atât de apropiați de ele, ca prieteni sau iubiți, pe cât cred ele că s-ar cuveni. Este un tip de patologizare la care suntem vulnerabili mulți. Deși este un abuz din partea șantajiștilor să susțină că dacă o relație nu merge înseamnă că noi suntem bolnavi sau nebuni, acest tip de comportament ajunge drept țintă și, de cele mai multe ori șantajiștii câștigă. (...)Aroganții, ,,autoritățile”(...) îți dau de înțeles că nu trebuie să te îndoiești de ei. Ne spun că acționează în interesul nostru și că, opunându-le rezistență, dovedim cât suntem de încăpățânați, de prost informați și de nesiguri. Ei sunt experții, chiar atunci când este vorba de cele mai profunde informații despre noi înșine, iar noi nu avem voie să le punem la îndoială sfatul sau modul în care interpretează ei situația.
Îmi cer scuze dacă n-am reușit să vă dau un răspuns scurt.
in loc sa va justificati atat de sofisticat inclinatiile totalitare fata de acel 'Cineva' (cat ma bucur ca aveti de furca si cu altii caci pan la urma poate va veti dati seama cat de mult gresiti apeland atat de des la tasta DELETE) mai bine savurati ceva interesant de la inteleptii contemporani: http://www.ted.com/talks/dan_gilbert_asks_why_are_we_happy.html http://www.ted.com/talks/barry_schwartz_on_the_paradox_of_choice.html
Lui Lou cel ce revine sub diverse măști: Legat de acel ,,Cineva”(cu, care ne-am pus de acord sub alte forme nepublice și ne știm bine) chiar că faceți o intervenție de muscă în lapte.Habar n-aveți la ce mă(ne) refeream și iarăși vă băgați. De-abia ați așteptat, așa-i? Ca să mai postez ceva, ca să vă dau apă la moară să ,,clăpăciți” din nou pe blog.Sub atîtea fețe anonime pe care le măscăriți.Credeți că nu m-am prins? Cu politețea vă merge greu, cu înțelegerea la fel, ce să mai fac cu dumneata? Cum să vă spun că ar trebui să încercați și în alte părți ca să testați comparativ rezistența(mea) totalitaristă? Încep să cred că sunteți un maniac internaut, v-am intuit tensiunea așteptării până să izbucniți din nou.Știam că e momentul să izbucniți. Târziu m-am prins de inflexibilitatea dumitale, după ce ți-am girat gradul de înțelegere de aproape doi ani.Asta, până să fiu eu ,,totalitaristă”, așa cum acum îmi pare rău că n-am fost de la începuturi cu dumneata.Nici n-aș fi putut, pentru că nu-mi stă în caracter.Dacă ar fi s-o luăm psihanalitic, când mă acuzați de totalitarism, e mai degrabă un ,,act ratat” sau o proiecție a dumitale, ceva ce îți aparține îl colportezi asupra mea. Îl vezi la mine dar nu îți vezi bârna(inflexibilității) din ochi. Vă mulțumesc pentru recomandările(pe care mi le băgați pe gât) prisositoare.Și pentru cea sub anonimat.Eu una, vă spun de acum, n-am să le urmăresc. Am dreptul la opinia mea ,,beton”, nu, în lumea asta mare?
Rămas bun!Și îmi cer scuze de Deleturile/spamurile ce vor urma.
am remarcat ca nu va prea urca liftul pan la ultimul etaj (probabil de la excesul de ortodoxie) dar totusi nu pricep de unde ati ramas cu impresia ca asta e singurul blog pe care-l bantui. la ce dezastru e pe aici credeti-ma va fac o favoare ca va mai scot periodic neuronul la exercitz. mno si acu hai la rugaciune caci s-a dat porunca-n tzara sa va rugati pentru neamul asta vesnic napastuit, neamul asta aflat vesnic in colimatorul vrajmasului far de hodina. vorba lui ionesco: saracu vrajmas cate i se pun in carca! v-am pupat pe buletin!
Îmi pare rău dar cel puțin o vreme nu mai postez anonime și nu răspund decât atunci când am timp. Legat de ,,patologizarea” libertății noastre consider că cea mai perfidă formă dintre toate posibilele de a-i înrobi pe alții și de a nu fi firești/liberi în relațiile noastre apropiate sau terțe este practica șantajului emoțional/sentimental-cea mai perfidă cale abil deghizată de a-i face pe ceilalți să se simtă vinovați și că merită să fie pedepsiți pentru forma lor protestatară sau de semnal ,,de însănătoșire”.Vă citez și vă recomand să citiți vol. ,,Șantajul sentimental.Cum să te aperi cînd alți oameni folosesc frica, obligația și vina ca să te manipuleze”(Susan Foward, Donna Frazier, Ed. Trei., 2008):
RăspundețiȘtergere,,Patologizarea este o cale de a ne face să părem bolnavi atunci când nu-i facem pe plac unui șantajist.Persoanele care recurg la șantajul sentimental ne acuză că suntem nevrotici, perverși, isterici.Și, ceea ce este mai rău, ei dizolvă încrederea unei relații, invocând toate evenimentele nefericite pe care le-am trăit împreună cu ei și ni le aruncă înapoi, în față, arătând că am determinat producerea acestora pentru că suntem sentimental infirmi.
Pentru că experiența patologizării din partea unei persoane care folosește șantajul sentimental poate reprezenta o lovitură devastatoare pentru încrederea și conștiința sinelui, ea este un instrument extrem de toxic-și eficient.(...) Persoanele care recurg la șantajul sentimental ne acuză adesea că nu suntem în stare să iubim sau să întreținem o prietenie, doar pentru că nu ne simțim atât de apropiați de ele, ca prieteni sau iubiți, pe cât cred ele că s-ar cuveni. Este un tip de patologizare la care suntem vulnerabili mulți. Deși este un abuz din partea șantajiștilor să susțină că dacă o relație nu merge înseamnă că noi suntem bolnavi sau nebuni, acest tip de comportament ajunge drept țintă și, de cele mai multe ori șantajiștii câștigă. (...)Aroganții, ,,autoritățile”(...) îți dau de înțeles că nu trebuie să te îndoiești de ei. Ne spun că acționează în interesul nostru și că, opunându-le rezistență, dovedim cât suntem de încăpățânați, de prost informați și de nesiguri. Ei sunt experții, chiar atunci când este vorba de cele mai profunde informații despre noi înșine, iar noi nu avem voie să le punem la îndoială sfatul sau modul în care interpretează ei situația.
Îmi cer scuze dacă n-am reușit să vă dau un răspuns scurt.
Comentariul meu de mai sus(ca să nu se înțeleagă greșit) este pentru cel care s-a intitulat ,,Cineva”.
RăspundețiȘtergerein loc sa va justificati atat de sofisticat inclinatiile totalitare fata de acel 'Cineva' (cat ma bucur ca aveti de furca si cu altii caci pan la urma poate va veti dati seama cat de mult gresiti apeland atat de des la tasta DELETE) mai bine savurati ceva interesant de la inteleptii contemporani:
RăspundețiȘtergerehttp://www.ted.com/talks/dan_gilbert_asks_why_are_we_happy.html
http://www.ted.com/talks/barry_schwartz_on_the_paradox_of_choice.html
ps: au si titrari in romana.
Lui Lou cel ce revine sub diverse măști:
RăspundețiȘtergereLegat de acel ,,Cineva”(cu, care ne-am pus de acord sub alte forme nepublice și ne știm bine) chiar că faceți o intervenție de muscă în lapte.Habar n-aveți la ce mă(ne) refeream și iarăși vă băgați. De-abia ați așteptat, așa-i? Ca să mai postez ceva, ca să vă dau apă la moară să ,,clăpăciți” din nou pe blog.Sub atîtea fețe anonime pe care le măscăriți.Credeți că nu m-am prins? Cu politețea vă merge greu, cu înțelegerea la fel, ce să mai fac cu dumneata? Cum să vă spun că ar trebui să încercați și în alte părți ca să testați comparativ rezistența(mea) totalitaristă?
Încep să cred că sunteți un maniac internaut, v-am intuit tensiunea așteptării până să izbucniți din nou.Știam că e momentul să izbucniți.
Târziu m-am prins de inflexibilitatea dumitale, după ce ți-am girat gradul de înțelegere de aproape doi ani.Asta, până să fiu eu ,,totalitaristă”, așa cum acum îmi pare rău că n-am fost de la începuturi cu dumneata.Nici n-aș fi putut, pentru că nu-mi stă în caracter.Dacă ar fi s-o luăm psihanalitic, când mă acuzați de totalitarism, e mai degrabă un ,,act ratat” sau o proiecție a dumitale, ceva ce îți aparține îl colportezi asupra mea. Îl vezi la mine dar nu îți vezi bârna(inflexibilității) din ochi.
Vă mulțumesc pentru recomandările(pe care mi le băgați pe gât) prisositoare.Și pentru cea sub anonimat.Eu una, vă spun de acum, n-am să le urmăresc. Am dreptul la opinia mea ,,beton”, nu, în lumea asta mare?
Rămas bun!Și îmi cer scuze de Deleturile/spamurile ce vor urma.
am remarcat ca nu va prea urca liftul pan la ultimul etaj (probabil de la excesul de ortodoxie) dar totusi nu pricep de unde ati ramas cu impresia ca asta e singurul blog pe care-l bantui. la ce dezastru e pe aici credeti-ma va fac o favoare ca va mai scot periodic neuronul la exercitz.
RăspundețiȘtergeremno si acu hai la rugaciune caci s-a dat porunca-n tzara sa va rugati pentru neamul asta vesnic napastuit, neamul asta aflat vesnic in colimatorul vrajmasului far de hodina.
vorba lui ionesco: saracu vrajmas cate i se pun in carca!
v-am pupat pe buletin!
ps: ok si acu hai cu DILITU ala!