Parisul în miez de martie( imagini inedite)
Sacre Coeur- Montmartre (Muntele Martirilor)
vedere de pe Montmartres
în Place du Tertre (Piața artiștilor plastici)
Louvre, curtea interioară
Louvre
Catedrala Notre Dame
Biserica Ortodoxă Românească-Catedrala Mitropolitană românească din centrul Parisului, cu hramul Sfinților Arhangheli
Sediul Academiei Franceze
Sena
Arhitectură și stil
Musee d` Orsay (Muzeul Impresioniștilor)
Domul Invalizilor unde se află mormîntul lui Napoleon Bonaparte
apus de soare pe Sena
vedere de pe Sena în plimbarea cu vaporașul
La Tour Eiffel
înapoi spre casă
Mulțumim Comunității ortodoxe românești din Paris, Pr. Răzvan Ionescu și Pr. Iulian Nistea care ne-au primit cu toată căldura, generozitatea frățească și atenția lor deosebită.
Saru-mana:)
RăspundețiȘtergereCu imaginile astea frumoase chiar ca mi-ati rasucit cutitul in rana:))) Tocmai ce mai uitasem si eu un pic de Paris si cand colo...:))
Cu ajutorul Lui Dumnezeu, nu demult, acum vre-o 15 ani:)), am ajuns si eu la Paris intr-un turneu cu Teatrul National din Craiova unde pe langa domnii Beligan, Rebengiuc, Repan si alte nume mari, printre colegii mei ma miscam si eu debusolat ca ploiesteanul ajuns in capitala Frantei:)
Tin minte ca printre repetitii si spectacole, care le drept vorbind ne cam incurcau:)), am reusit intr-o miscare total haotica:) sa vizitam pe repede-inainte tot ce se putea vizita in cele 15 zile cat am stat acolo:) Cel mai bun exemplu e ca am vizitat tot Luvrul in doar vre-o 2 ore:) asa ca nu am inteles aproape nimic:), doar era sa ma aleg cu degetul rupt pentru ca am vazut o sculptura in piatra facuta de nu-stiu-cine, ce reprezenta ceva ca o saltea de odinha atat de bine realizata incat am vrut sa ma conving ca nu e reala si s-o apas cu degetul:))
Singura amintire palpabila ce mi-a mai ramas e doar unul din cele doua betisoare de plastic de la un restaurant japonez unde am vrut neaparat sa mananc cu betisoarele asiatice:) experienta in urma careia era sa mor de inanitie:)) daca gazdele vigilente nu mi-ar fi sarit in ajutor cu europeana furculita pastrata probabil special pentru astfel de sitatii disperate:)) - altfel cred ca s-ar fi intamplat ceva ce n-a mai vazut Parisul:)), as fi mancat romaneste cu mana:))
E drept ca pana la urma am invata sa folosesc betisoarele foarte bine dar cum unul nu stiu unde a disparat mi-e de-a dreptul imposibil sa-mi mentin indemanarea folosindu-l doar pe cel ramas:))
Cam asta imi mai amintesc de la Paris:) - daca mai am ceva, revin:)
Doamne ajută Florin!
RăspundețiȘtergereM-au amuzat cele scrise de tine gîndindu-mă la noi...Nu, de Luvru nu ne-am atins în puținele noastre zile pariziene, doar l-am admirat din exterior, în schimb ne-am mulțumit să vedem Muzeul Impresioniștilor.De altfel, am trăit și noi starea aceea de alertă maximă,să vedem tot ce se poate vedea, iar eu împreună cu Ilinca -cum să rezistăm tentantelor magazine atît de cochete(altă chestiune...)?
Despre Paris sunt foarte multe de spus, e un oraș superb,superb, superb, rafinat în care respiri artă, oriunde te-ai afla.
Și..., am întîlnit o frumoasă comunitate ortodoxă de români plecați, fiecare cu o poveste personală emoționantă.
N-am timp să scriu despre toate văzute dar a fost o experiență deosebită, de stil și clasă.
Ce bine ca macar din poze se vede altceva decat ceea ce era in interiorul dvs...
RăspundețiȘtergereAnonim:
RăspundețiȘtergereAșa o fi...
Draga mea Corina ,
RăspundețiȘtergereIata ca am ajuns si la raftul pe care am gasit o bucatica de Paris .Care mi-a adus aminte de ceva de demult ...ceva frumos si de neuitat .Am ajuns si eu in Paris , prin '91 - studenta fiind, cu ansamblul de dansuri populare .O noapte si o dimineata , atat am stat in acest minunat oras , dar a fost de ajuns sa-i duc si acum dorul .Am ajuns la miezul noptii pe Champs-Elysees. Baietii din orchestra au inceput sa cante un cantec frantuzesc .Eram fermecati . Lipiti de geamurile autocarului priveam acea mare de lumini , totul dar totul era altfel decat la noi , abia trecuti de Revolutie .E drept ca si autocarul nostru antic si de demult era o aparitie pe acest bulevard .Am poposit chiar langa turnul Eiffel .Unul dintra baieti a spus :" Stiti cand ajungi intr-un loc unde nu ai mai fost trebuie sa iei o piatra in gura " .Erau pietricele pe jos .Prietena mea s-a repezit si a luat una.A ramas de amintire .Apoi am luat-o la pas . Am trecut pe langa Moulin Rouge , unde maestrul nostru le-a spus baietilor : inconjurati fetele si stati grupati .Apoi am ajuns in Montmartre unde artistii pictau si desenau ,chiar daca era miezul noptii .Cand am plecat de acolo doi tineri s-au repezit si i-au furat borseta conducatorului grupului ( unde erau toate actele si pasapoartele noastre ).Dar nu a ajuns prea departe cu ele pentru ca baietii nostri l-au prins si abia a scapat din mainile lor.O colega mai bataioasa a tinut sa-i administreze si ea un picior , bine tintit in partea dorsala , hotului care a indraznit sa ne jefuiasca . Cei mai obositi s-au bagat in sacii de dormit , pe iarba la picioarele turnului Eiffel .Oare ce-or fi visat ?Dar ceilalti ...Cum sa dormi cand esti o singura noapte in Paris ? Si e vara si e plin de stele . Toata noaptea ne-am plimbat fara o tinta anume .Nu mai aveam teama ca vom fi jefuiti . Eram vrajiti de Paris . Apoi minunatul rasarit de soare ce l-am vazut de pe un pod ce imbratisa Sena .Si dimineata ne-a gasit pe malul Senei , pe o terasa unde incercam sa ne trezim band o cafea .Si ce m-am mai mirat vazand pe cineva din grupul nostru spalandu-se pe dinti printre iarba si florile de langa turnul Eiffel .Noi ceilalti mai bine am ramas nespalati .Si apoi o plimbare pe Sena cu 'bateaux-mouches'-ul , era asa frumos chiar daca ni se inchideau ochii .Si amabilele noastre gazde , din regiunea unde era festivalul ,cand m-au intrebat iti place Pastisul , mai vrei ? - eu nestiind franceza m-am fastacit , si asa a trebuit sa beau un pahar cu pastis , desi e rau de tot - adica mie nu-mi place , dar gazdele erau asa incantate ca-mi place incat l-am inghitit pe tot .Si era chiar inainte de spectacol .Oricum pastisul si piruetele nu fac casa buna . O noapte . O dimineata . Atat .Dar Parisul mi-a intrat in suflet .Desi am senzatia ca daca as mai ajunge acolo ar fi cu totul altfel .Eu vad altfel.
Multumesc de masa.A fost.....si bucatareasa....
Doamne ajuta .Cu mult drag , Loredana
Loredana: M-am amuzat din nou(deși, rîsu-plînsu... a propos de români). Cîtă istorie încape într-o noapte și-o zi trăită în Paris, chiar și atunci cînd ai o sarcină de făcut!... Parisul este un oraș uluitor, uluitor, cu toate străzile lui, monumentele lui, cu Sena ce-l străbate, cu atmosfera lui întreagă. M-am simțit bine acolo, la ,,loc” larg. Îmi rămîne în minte, pe lîngă altele mărunte, atmosfera firească pe care am întîlnit-o dimineață de duminica, înainte de a merge la Sf. Liturghie, într-o piață cu o patiserie deschisă unde aromele vanilate ale foetajelor ne gîdilau, mie și Ilincăi, sublim nările: ,,Bonjour Madame!” , ,,Bonjour!”. M-a frapat acea bunăvoie, politețe destinsă, senină,oferită de parcă ne cunosțeam de-o viață cu negustorii. Ceva ce în țară la noi s-a pierdut. Oare a fost vreodată respectul între oameni? Acel simplu ,,Bună ziua”(care face enorm) în loc de o mutră acră și o eventuală apostrofare/injurie dacă nu cumperi ceva. Apoi mi-au plăcut oblonașele ferestrelor, ah!...,de bun gust. Dimineața se deschideau spre soare,într-un bine încuviințat ,,Bonjour” gestual vecinilor. Sau, modestele case, cu modeste curți, pline de flori, într-o armonie dată de un bun gust general. Asta în cartiere periferice.Și cîte altele mărunte putem povesti. Dar, fie vorba între noi, marea mea atracție va rămîne Orientul Apropiat. Îți mulțumesc de împărtășirea amintirilor tale (cu tîlc) și poate, totuși, vederea ta se va uimi din nou și din nou, încă o dată de Paris.Merită
RăspundețiȘtergere