Postul Bucuriei

Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este al doilea post ca importanţă şi mărime din anul bisericesc. Nu are sobrietatea, greutatea şi asprimea Postului Mare, poate fi socotit din punctul de vedere al restricţiilor alimentare chiar o perioadă mai uşoară de asceză.

Este al doilea post de care ni se aduce aminte în Sf. Tradiţie şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, încă din sec. IV după Hristos. În anul 354 Biserica Romei a stabilit data exactă a Praznicului Naşterii lui Hristos* pe 25 decembrie cu scopul de a înlocui cultul păgîn al soarelui Natalis Invicti. Suprapunerea acestui mare praznic peste solstiţiul de iarnă nu face altceva decît să creeze o strînsă legătură între întreaga natura creată(căzută) şi taina mîntuirii. Este practic cea mai scurtă lumină a zilei din perioada anului, după care aceasta începe să crească, simbolizînd lumina ce biruie întunericul, viaţa ce biruie moartea prin moarte călcînd, adică a biruinţei Luminii asupra întunericului iadului. Odată ce Hristos se întrupează numit şi ,,Soarele Vieţii" de mulţi Părinţi ai Bisericii care îl socotesc în acelaşi timp pe Lucifer un ,,astru al morţii", toate se umplu de lumină, omenirea nu mai este deposedată de Împărăţie, ci recîştigă moştenirea vieţii veşnice. Prin Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, există biruinţă asupra păcatului şi a morţii .

Primele relatări despe Postul Naşterii Domnului Iisus Hristos le găsim în scrierile Sfîntului Augustin şi ale Sfîntului Leon cel Mare, papă al Romei. Acesta din urmă a rostit Nouă Cuvîntări legate de acest post în sec. IV după Hristos.

Lungimea perioadei de post a fost fluctuantă în diferite patriarhii ale vremii începînd de la şapte sau trei zile pînă la 6 săptămîni(42 de zile). În Ortodoxie, întinderea lui a fost hotărîtă definitiv la un sinod local din Constantinopol la 1166, sub conducerea Patriarhului Luca. Durata lui s-a stabilit la 40 de zile începînd de pe 15 noiembrie, invariabil, pînă în seara de 24 decembrie. Se cere mai ales pentru mediile monahale dar şi pentru creştinii osîrduitori ca zilele de luni, miercuri şi vineri să se ţină cu post mai aspru. În sîmbetele şi duminicile din această perioadă există dezlegare la peşte şi vin.

Postul Crăciunului sau al Naşterii Domnului este unul al aşteptării, al bucuriei. A fost întotdeauna asemănat cu postul cel de 40 de zile al lui Moise, în Muntele Sinai. Moise nu a simţit greutatea postului după cum spune Sf. Scriptură ci cu faţa luminoasă a primit la sfîrşitul acelor zile cuvîntul Legii înscris pe table de piatră. Şi noi, cu faţa luminoasă, primim după cele 40 de zile pe Cuvîntul întrupat, naşterea Mîntuitorului în inima noastră. Această perioadă binecuvîntată ne mai aduce aminte de aşteptarea întregului neam omenesc ca să se plinească promisiunea dată de Dumnezeu Tatăl la căderea omului.

Vă doresc un post luminat şi luminos, cu folos trupesc şi sufletesc, pentru mîntuirea fiecăruia din noi şi slava lui Dumnezeu cel în trei Ipostasuri!

*Iniţial acest Praznic al Naşterii era legat şi sărbătorit odată cu cel al Botezului, al Teofaniei sau Epifaniei(Arătarea Domnului) la 6 ianuarie. Armenii şi copţii au păstrat pînă astăzi un singur praznic. Ca sărbătoare separată este introdusă abia în sec. IV în Antohia apoi la Constantinopol. Capadocienii în schimb, au fost mult mai înaintaţi. Ortodocşii ruşi, georgieni, sîrbi, ucrainieni etc sărbătoresc Naşterea Domnului după calendarul iulian pe 7 ianuarie în urmă cu 13 zile faţă de al nostru.