cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto Ilinca Negreanu

sâmbătă, 4 februarie 2017

Generația lui „ÎMPOTRIVĂ”: proiectul de țară pentru „100 ani de la Marea UNIRE”?

 Îmi permit sa redau netrunchiat articolul doamnei Clara Râpan preluat de pe site-ul Cultura Vieții.




Recenta „comemorare” a Micii Uniri, ne arata cu intuitie prezidentiala cum va arata „comemorarea” Marii Uniri peste 2 ani. Nu avem vreun mare proiect de tara, nici macar un „pact politic” precum cel cu 2% din PIB pentru aparare, sustinut cu atata aplomb de presedintele tarii noastre.
Acum 100 de ani fruntasii poporului romani au lasat deoparte divergentele si s-au unit sub culorile tricolorului romanesc. Astazi, cu gatul infasurat in tricolorul romanesc, zburdand tinereste pe holurile Parlamentului, tara pare sa aiba un suflu nou, o generatie de fruntasi ai tarii care cauta cu obstinatie dezbinarea si impotrivirea… in numele dezbaterii de idei.
Acum 100 de ani fruntasii tarii au adunat multimi strigand: „UNIRE”, astazi fruntasii tarii aduna multimi strigand „IMPOTRIVIRE”. Diferenta ar fi ca fruntasii de atunci si-au asumat conducerea multimii, au luat cuvantul, au semnat actul de Unire si multi au platit cu viata lor, cu avutul familiei lor: in 1940 cand Ungaria a ocupat Romania, unionistii transilvaneni au fost primii vizati de noua conducere, iar in Barasabia si Bucovina de Nord, tot unionistii au fost primii beneficiari ai calatoriilor gratuite cu trenul spre Siberia. Astazi, vedem in Parlament pe presedinte al celui mai „istoric” dintre partidele Romaniei, strigand „IMPOTRIVA” dialogului! „Ori faceti ca noi, ori nu ne mai jucam!” Tocmai sustinatorii dezbaterilor publice, aprigi aparatori ai democratiei, refuza dezbaterile in Parlament si supunerea la vot a unei propuneri, dupa regulile democratiei. S-a tot strigat, dezbatut si mai ales amanat: numirea guvernului, aprobarea bugetului…totusi, cand va apucati de munca fara sa va puneti bete in roate, domnilor functionari de stat de toate culorile politice?
Se repeta de 27 de ani acelasi scenariu cu multimi in strada strigand IMPOTRIVA, indiferent de culoarea partidului aflat la putere. Ne strigam, pe buna dreptate, nemultumirile in strada, pe bloguri, in mass media. Si? Intre timp, ne mai UNIM pentru a CONSTRUI ceva? Cu oamenii strigand in strada, au disparut din tara noastra uzine care pareau de nedemontat, s-au scurs resurse naturale in profitul altor tari si nu al Romaniei, si mai ales au plecat oameni de toate varstele, profesiile lasandu-ne pe toti saraciti de rude si prieteni. Am invatat in ultimii 27 de ani sa strigam tot mai multi unii la altii, cu foarte mult zgomot, fara sa ascultam, fara sa cedam si avem tot mai putina compasiune unii pentru altii.
Pe cand noi cautam cu indarjire lucrurile care ne despart, cei care au proiecte pentru tara lor, prospera mai departe si prin tara noastra, iar din cand in cand ne mai dau cate o lectie despre democratie. De alfel, istoria noastra e plina de momente de bunavointa fata de romani din partea natiunilor cu mari proiecte de tara. Sa fie oare o coincidenta ca cele 6 ambasade care de curant au „tras de urechi” democratia din Romania, au si mari intrese economice in Romania? Olanda, Germania, Franta sunt mereu pe primele locuri printre investitorii straini in Romania. O analiza a unui ziar financiar din 2013 anuntau ca „strainii controleaza 30% din numarul firmelor din Romania si genereaza 50% din cifra de afaceri a businessului local”. Sigur, e doar o coincidenta, in acest caz e doar multa dragoste, compasiune si ingrijorare pentru calitatea vietii romanilor.
E cool sa fii „IMPOTRIVA”…a orice! Adrenalina pe care ti-o da „impotrivirea” aduna oameni in piete si in fata televizoarelor, anima discutii aprinse pe strada si in familie. Rezultatul lui „IMPOTRIVA” este rapid si usor de cuantificat: distrugerea celuilalt, aducerea lui la tacere, impunerea propriului punct de vedere, ACUM!
Meetingurile „PRO” nu au nici un haz! Asa cum o stire pozitiva nu face rating, asa cum nu are audienta un talk show in care sa nu fie si o persoana bine scolita in cluburile de „debate” care sa cunoasca tehnici de blocare/deviere dialogului. Rezultatul lui „PRO” inseamna colaborare, munca si timp de asteptare.
Romania a avut o comemorare anul trecut: 100 de ani de la intrarea in razboi si ocuparea Bucurestiului de trupele germane. Timp de 2 ani, Bucurestiul a avut inscriptii in germana pe toate institutiile publice si bucurestenii au avut acte in limba germana. Maresalul german Mackensen a intrat in Bucuresti intr-o zi rece de noiembrie 1916, facandu-si astfel un cadou de ziua lui. A gasit Bucurestiul „un oras mare, curat si modern” si despre care scrie ca „in Berlin n-ar fi fost mai ordonat”. Dupa 2 ani de ocupatie, timp in care petrolul, graul si bogatiile tarii au luat drumul Germaniei, au lasat o tara stoarsa de toata bogatia, caci chiar maresalul marturisea: „N-as vrea sa fiu ministru de Finante al Romaniei in deceniile urmatoare, dar nici contribuabil roman”. Si totusi s-a inselat germanul, caci in perioada interbelica s-au gasit in Romania si ministri de finante (probabil la fel de huiduiti ca cei de astazi) si contribuabili, care au reusit sa construiasca nu doar un Bucuresti mai frumos ci si o o tara mai mare, mai frumoasa, mai unita, mai bogata!
Hai sa ne gandim putin la ce am devenit in ultimii ani, ca popor! Pentru inspiratie, redau cuvintele rostite in 2013 de Pr Iustin Parvu (un roman care a suferit in inchisorile comuniste si ne-a invatat sa avem dragoste pentru orice om, chiar si pentru „banditi”): ” profilul romanului s-a deformat, acum nu mai este nici agricultor, nici industrias, nici negustor, nici afacerist. E un om aruncat de soartă, ce a ajuns bratul cel mai ieftin de muncă, sluga la bogatii lumii, rob la straini. S-a ajuns din nefericire la o descompunere inceata a neamului nostru, care va avea o consecinta extrem de grava peste 40-50 de ani, cand s-ar putea intampla sa nu mai vorbim in limba romana, sa nu mai avem unde să ne inchinam intr-o biserica ortodoxa romana în Moldova de astazi sau oriunde in tara. E o vreme de pustiire a neamului, dar speram ca Dumnezeu nu ne va lasa, asa cum nu ne-a lasat în toate vremurile grele…”
Are totusi poporul acesta o incapatanare de a ramane in istorie si de a”puncta” in momentele cele mai neasteptate, rasturnand planurile marilor puteri intotdeauna iubitoare de romani. Cu multa jerta, prea usor uitata de romanii de astazi! Sa fim oare dupa 100 de ani generatia lui „IMPOTRIVA” care distruge tot ce au construit cu sange generatiile lui ” HAI SA DAM MANA CU MANA?” Sa fie acest rasad de „impotrivire”deja bine crescut si ingrijit cu multa emotie de la varful conducerii tarii, „proiectul de tara pentru 2018”?
Suntem un popor cu reactie imediata si puternica la emotia provocata de multimile in strada, pentru ca ne amintesc de sangele de la Revolutie, Mineriade… si nu prea stim cum sa reactionam, ca sa nu repetam greselile de atunci. Multimile in strada (cu sau fara organizatori declarati in mod „transparent”) aproape paralizeaza institutiile, companiile, ne tintuiesc pe noi toti in fata televizoarelor si calculatoarelor, in asteptare: ne sperie, ne ingrijoreaza, ne dezbina. Abia s-a terminat campania electorala, ne-am saturat de RAZBOI politic, avem nevoie de PACE pentru a CONSTRUI…orice, chiar si numai la nivel personal! Un intelept spunea ca „PACEA e de 4 ori mai mare decat DREPTATEA”. Nu e un adevar stiintific, totusi, cine are urechi…poate sa auda!

25 de comentarii:

  1. http://www.contributors.ro/editorial/mai-avem-13-ani-de-rezistat/

    in spiritul dialogului va recomand acest articol

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună seara, în spiritul dialogului, apreciez politețea Dvs. Povestea ,,tălmăcită” de domnul Liiceanu merită o extensie asupra întregii clase politice românești care are rădăcină comună FSN-ul. Poate acești tineri ,,rezistenți” din piață ar pune în discuție monarhia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Monarhie? In anno domini 2017? In pofida inadecvarii cred totusi ca vom avea parte si de asa ceva intrucat Casa Regala a partikipat deja la o sedinta foto cu ayatollahul de Teleorman ca un preludiu al unei sinistre coabitari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Calm, domnule Lou!... Poate vă emoționați un pic și la recomandarea mea asupra altui text-imbold scris de același autor(mizez pe constanța ideilor auctoriale) https://monarhiasalveazaromania.wordpress.com/2014/08/29/gabriel-liiceanu-un-popor-caruia-i-s-a-luat-regele-isi-pierde-posibilitatea-de-a-privi-in-sus/
    Nu de alta dar din tălmăcirea recentă lipsește un personaj, Moise.
    De altfel, vă recomand paralel, ca să comparați autenticitatea interpretării, tălmăcirea Înaltului Bartolomeu, pe care am publicat-o aici pe blog în urmă cu ceva ani http://corinanegreanu.blogspot.ro/2012/01/31-ianuarie-2012-un-de-la-mutarea-la.html
    Numai bine va doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. V-am mai explicat ca intr-un exercitiu maieutic nu conteaza cine zice, doar ce zice. In treacat merita precizat ca Moise nu lipseste din recenta interpretare. Pentru mine si pentru majoritatea celor din generatia noastra, monarhia nu reprezinta mai nimic, iar mai nou dupa ultimele ispravi ale casei regale, monarhia nu mai reprezinta absolut nimic, poate doar neputinta de escamota o disperata nevoie de restabilire a unor privilegii materiale. Dar dvs care mai considerati monarhia un reper, cum va explicati tolerarea personajului patibular, care a devenit centrul de masa al politichiei noastre, in proximitatea casei regale?

      Ștergere
  5. Stimate domn,
    nu mă las manipulată și nu multiplic la nesfășit tot felul de calificări care circulă de colo-colo pe post de adevaruri. preluate și îngurgitate ca pe semipreparate de la comuniști încoace. Părerea voastră despre Monarhie... s-a format într-un mediu toxic, așa că o înțeleg și o respect.

    E greu să te pui la moșitul adevărului cu o logică discontinuă, inflexibilă și capricioasă. Mă declar învinsă de pe acum, las toate șansele vreunui Socrate no name.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dincolo de mediul toxic sint imaginile care nu mint. Nu-mi pot scoate din minte 'flexibilitatea' cu care casa regala a incercat in toata perioada post 89 sa exploateze orice sansa de a reveni la Peles. Chiar in lipsa acestor atitudini nevertebrat duplicitare, institutia monarhiei pe plan mondial nu mai reprezinta decat o reminiscenta vetusta a unor vremuri demult apuse. Chiar daca viitorul nu suna bine deloc, umanitatea e condamnata la evolutie/involutie, nu sintem capabili de a sta pe loc, prin urmare si monarhia se va pierde in negura istoriei intr-un veac in care parca mai mult ca oricand 'timpul nu mai e rabdator cu oamenii'.

    RăspundețiȘtergere
  7. Trecem peste cele ,,văzute” și cu ce fel de văz, și peste castelele postdecembriste apărute prin țara asa..., din muncă cinstită..., din modestie și noblețe. Însă chestiunea cu viitorul progresist îmi sună vetust. Eram comandant de unitate în gimnaziu și trebuia să dau raportul, să tinem/ascultăm prelegeri propagandiste despre viitorul luminos și culmile mărețe, obligați să cântam cântecele entuziaste și toate frazele se încheiau cu ,,Epoca de aur și înaintarea României spre comunism”. Înfloritor! Tatăl meu,, ani de zile verile și le-a petrecut la Canal, obligat fiind, ca să făurească viitor de aur țării. Copilăria mea a fost numai muncă nesfârșită la țară, umilințe, stat la cozi strivitoare după rația de pâine etc...etc într-o luminoasă epocă, cu identitate anulată. Căci existai numai dacă cântai în strună cuiva.Poporului, partidului, conducătorului.
    Timpul e doar timp, iar omul e om nu prin el însuși.
    Ce vreti sa faceti, faceți mai curând.(In. 13, 27)

    12 februarie 2017, 19:13

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu am curajul sa-ntreb prin ce e omul om daca nu prin el insusi, caci venind din partea dvs raspunsul ar fi predictibil si subiectiv deopotriva. Eu cred ca fiecare individ al speciei noastre beneficiaza in mod intrinsec de tot instrumentarul necesar pt a deveni om. Motivul pentru care rata de conversie biped->om e atat de mica se datoreaza legilor fizicii in ultima instanta. Lucrul mecanic necesar pt a zidi ceva e semnificativ mai mare decat cel necesar pt distruge acel ceva. Multiplicand consecintele acestei legi implacabile a entropiei la scara istoriei umanitatii avem explicatia faptului ca in pofida progresului masurabil pe axa confortului, omenirea nu a progresat aproape deloc ba chiar dimpotriva a regresat in sfera lui a fi in detrimentul sferei lui a avea. Insa nu noi am fost aceia care am pus la baza creatiei acest principiu al entropiei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, nu noi am pus bazele acestei entropii. Conlucrăm istoric la expansiunea ei. Dar aceasta discutie este una care se poate purta relaxat, la o ieșire în natură, de ex. la schi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Conlucram? Mai degraba ne supunem pentru ca nu avem cum sa ne sustragem. Schiatul imi pare unul din multele feluri in care omul in mod paradoxal rateaza intalnirea cu natura, mai ales daca partia e dotata cu teleschi. Mai degraba hikingul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Bine, hiking. Credeam că schiatul e în trend.

    RăspundețiȘtergere
  12. in timp ce ne relaxam noi de zor prin cyberspace iaca si solutia pacificatoare:
    http://www.timesnewroman.ro/politic/dragnea-a-gasit-o-portita-sa-preia-puterea-n-are-voie-sa-fie-premier-dar-parlamentul-il-va-proclama-rege

    RăspundețiȘtergere
  13. Văd că aveți o preocupare deosebită să mă somați și să fac publicitate gratuită surselor de unde vă împrospătați cunoștințele despre lume și viață.
    Atât a mai rămas în România care merge ,,pe roate”, singura industrie din care se câștigă confortabil pâine: bășcălia și cinismul.
    Fie vorba între noi: Oglindă, oglinjoară!...Cine e bărbatul care nu ar vrea să fie rege peste tot cinismul din țară?
    Nu vă jucați cu batjocura, am văzut sfârșind urât oameni care săvârșit-o. Ferească Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  14. nu este batjocura este umor, de cea mai buna calitate. nu mai luati lucrurile atat de abrupt, la urma urmei si pr teofil paraianu a fost tot atat de ortodox ca si pr arsenie boca chiar daca nu facut uz de clasica incruntare ortodoxa. cand te uiti la frumusetea naturii n-ai cum sa-ti inchipui un dumnezeu de tip arsenie boca, iar pana una alta frumusetea si ingeniozitatea universului sint singurele urme autentice lasate de dumnezeu priceperii noastre. dogmele sint de la om si poarta amprenta limitarii si obtuzitatii inerente fapturii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  15. A propos de Pr. Teofil Pârâian, satira și umorul au o fibră superioară care nu calcă în picioare un simbol, crezul sfânt al unui om, neputința unui om bolnav sau bătrân(care a făcut ceva pentru țară, sau nu), credința, părinții etc. Nu calcă în picioare grotesc chipul semenului care o fi acela. S-au trecut demult limitele și granițele dintre satiră și bășcălie iar dumneavoastra confundați grobianismul cu umorul de calitate. Acela abrupt, livrat de ,,inteligențe” superficiale.E greu de respirat la un moment dat aerul expirat după atâta prăpădeală de râs social.
    Și, ca de obicei, iarăși ajungeți la talmeșul-balmeș al sintezelor dvs. de gândire. Mere amestecate cu pere. Chiar nu mai vreau să pierdem vremea cu prostii, strigă alte lucruri după mine. Toate cele bune vă doresc.

    RăspundețiȘtergere
  16. P.S. Dogmele nu sunt de la om, asa cum nici Decalogul nu e de la om. Sunt date și revelate, pliate după capacitățile înțelegerii și limitelor umane luminate de har. Sunt date exacte despre Dumnezeul în care credem și pe care îl adorăm. Aplicarea lor e o chestiune de matematici înalte și nu o aritmetică simplă cum ar părea. Aceasta este și durerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  17. comparate cu maretia si ingeniozitatea care stau la baza universului, religiile si sistemele filozofice nu par decat niste neurastenii cehoviene. dogmele sint creatie exclusiv umana emanad obtuzitate de la un capat la altul.

    RăspundețiȘtergere
  18. Această măreție și ingeniozitate, care vă stărnește uimirea armoniei și frumuseții copleșitoare, funcționează și se subordonează unor legi/dogme stricte.

    RăspundețiȘtergere
  19. Universul nu întreabă, materia ca să existe are legile ei date pe care le urmează și le împlinește fără drept de alegere implicit sau explicit.

    RăspundețiȘtergere
  20. daca va referiti la legile fizicii, matematicii, chimiei etc va dau dreptate. nu cred insa ca universul se supune unor biblii, corane, tore etc. ele sint aproximatii extrem de furajere si subiective ce reflecta perceptia umanitatii asupra universului corespunzatoare coordonatelor antropologice ale perioadei in care au fost elaborate.

    RăspundețiȘtergere
  21. Acum am văzut că mă mai aștepta un comentariu.
    Dacă nu credeți în Biblie ce tot faceți pe aici, ce vă tot sâcâie și nu vă dă pace?
    Doar trăim într-o epoca în care, se clamează dreptul fiecarui cetățean să aleagă și să fie liber în gândire. Nu? Eu nu v-am siluit cu nimic, n-am dat buzna (persuasivă)peste dumneavoastră.Tema de discuție era cu totul alta.
    Rămân cu Hristos și, dacă sunteți superior, respectați-mi credința. Adevărul pentru mine dacă nu e Persoană, dacă nu este un ,,Cine” și este doar un ,,ce” pilatian, vă spun, nu mă interesează! Toată cavalcada descoperirilor științifice care deseori se contrariază, toate filosofiile pământului nu au nici o valoare pentru mine văzute prin strâmtul orizont al (i)rațiunii omenești ,,pure”(nimic, nici un element chimic nu se află în stare pură de 100% în natură). Fără Hristos sunt catastrofale, cu efect bumerang asupra umanității. Fără morală, fără dragoste.Fără adâncimea orizontului mistic. Deci, nu avem de discutat decât vorbe în vânt dacă nu avem aceleași porniri, aceleași baze de concepție. Nu vă pierdeți vremea cu ,,reeducarea” mea ideologică.

    Mizez pe faptul că aveți simțul măsurii.

    RăspundețiȘtergere
  22. stati linistita ca nu va sileste nimeni la nimic. stam doar la o poveste care poate cel mult degenera intr-un monolog lucru obisnuit in universul clerical. nu ma pot impiedica sa observ o similitudine intre noi doi si anume naivitatea copilareasca cu care ne straduim sa coafam inconvenabilul realitatii confectionandu-ne propriul adevar care ne 'intereseaza', care 'ne vine bine'. eu unul imi dau seama cat de indiferent ii este adevarului absolut (oricare ar fi el) masura in care ne este noua convenabil sau util. diferenta dintre noi e nesemnificativa, dvs ati luat de pe raft ceva gata facut, indelung 'exersat' pe cand eu dupa ce am incercat acelasi drum am constatat ca imi este mai util sa pornesc de la panza goala intrucat desi nu am izbutit sa detaliez foarte adanc cel putin am reusit sa obtin mai putine contradictii. partea frumoasa e ca adevarul absolut e insondabil, neverificabil, stradania fiecaruia de a-l descoperi va ramane mereu o experienta personala, greu comunicabila.

    RăspundețiȘtergere
  23. Numai de poveste nu mai e timp...eu una descurc tot mai greu cu timpul. Cred că am depistat o cauză legată de comunicabilul greu. Mă tratați cu multă prejudecată că mă încurc în confortul convenționalismelor și apoi..., cum-necum, mi-o colportați mie(așa pățesc prigoniții). Credeți că (mă)cunoașteți(nu știu cum) și deduceți că mi-am adăpostit viața pe o pânză fake. Nu m-am riscat. Dumneavoastră, sunteți propriul maestru. La rece, și Mondrian rămâne tot un romantic al realității ,,obiective” deși pretinde că rupe schema, calea bătută și obositoare a predecesorilor lui.
    Principala similitudine dintre noi este faptul că suntem muritori. Și că avem o limită existențială și un dat anume de gestionat între ,,a fi sau a nu fi”, ca să citez un clasic. În fața acestor note acute, a vieții vremelnice și a morții, eu am ales un pariu(pascalian, evident!). Am alte întrebări. Aici ne despărțim complet.

    RăspundețiȘtergere
  24. Aveti si intrebari la care tineti prea mult pentru a le vedea rapuse de vreun raspuns?

    RăspundețiȘtergere