cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/dez-văruita pictură murală inestimabilă de la Ribița(România)/luată de pe Google

luni, 27 februarie 2017

Revista ARTHOS nr. 25

În curând un nou număr al Revistei Arthos...







 
















sâmbătă, 25 februarie 2017

Shigeru Umebayashi










foto:Apus  pe insulă/ Corina Negreanu


vineri, 24 februarie 2017

Invitație la concert-spectacol de primăvară





O dată cu primii paşi pe care îi facem spre întinerire şi înnoire în preajma intrării în Postul Mare vă adresăm în mod deosebit invitaţia să participaţi la spectacolul intitulat ,,Urcuş spre primăvara sufletului” aflat la a doua ediţie. În cadrul acestei seri vă veţi putea bucura de piese interpretate de: Ceata Sf. Ioan Valahul”, Corul Sf. Lavrentie al Cernigovului”, Corul Anton Pann”, Corul de copii “Sf. Nicolae. Vor fi şi monologuri şi piese interpretate la voce, vioară, chitară clasică şi acustică, pian. Spectacolul va avea loc duminică, 26 Februarie 2016, ora 19:00 în Sala Auditorium Maximum (Casa Universitariilor din Cluj Napoca, Str. Emmanuel de Martonne, nr.1).
Intrarea este cu totul liberă.
Vă aşteptăm cu mult drag!






vineri, 17 februarie 2017

Două Doamne ale Ortodoxiei românești au trecul la Domnul




Am aflat ieri că preoteasa Anișoara Opre a trecut la Domnul.




Iar astăzi, fiica minunatului teolog român Dumitru Stăniloae, Doamna Lidia Stăniloae.



http://basilica.ro/fiica-marelui-teolog-dumitru-staniloae-a-trecut-la-domnul

Dumnezeu să le odihnească în pace și să le  alăture în corturile drepților!



sâmbătă, 11 februarie 2017

Ce va fi
Daniel Turcea

I

ce va fi când vei afla
ce putere aveai cât puteai făptui
    tu, cel hotărât
  prin naștere
stăpân al lumii, omule, oricare

la cer, la soare, la lună
minunându-se
cum firea apei nu se schimbă-n gheață
asemenea sufletului ce-a ucis

la secunde, la pământ
la schimbări
la firea lemnului ce înflorește
   asemenea celui purtător de jertfa împăcării
    punte peste cer
       din măslin
   cu undelemnul bucuriei
în toate vede rânduială
gingășie
   delicații atomi
        conglăsuirea
culorile, formele, chipurile
întoarcerea la aceleași, rămânerea în
                 cele stricăcioase
dar cel mai minunat
    lucrul, sămânța

II

taina nepătimirii
contemplarea nepătimașă a lucrurilor
nu urcă în orgoliu
nu cade prin neștiință
nu se abate prin lepădare și ură
nici prin iubire nesocotită și patimi
nici nu rămâne înăuntru prin lene
nici înafară prin nepăsare
așa privește totul
atunci vei privi la om minunându-te
de chipul lui cel tainic
de care nu știe
încă având hotar
mintea ia forma lucrurilor cunoscute
dar ajungând la cel fără chip
se face fără chip
și cum ideile nu se răstoarnă una pe alta
nu descoperă prin grai comoara

iată ca să nu se creadă pe sine
desăvârșit, are uitare și neștiință
cel muritor
cu cel neînsufleâit
se despart și iar se vor
     uni
     spre mărturie
ce puțin au trăit


,,Fiecare urăște viciile sale în alții.”(Sf. Nicolae Velimirovici)


foto Ilinca Negreanu

sâmbătă, 4 februarie 2017

Generația lui „ÎMPOTRIVĂ”: proiectul de țară pentru „100 ani de la Marea UNIRE”?

 Îmi permit sa redau netrunchiat articolul doamnei Clara Râpan preluat de pe site-ul Cultura Vieții.




Recenta „comemorare” a Micii Uniri, ne arata cu intuitie prezidentiala cum va arata „comemorarea” Marii Uniri peste 2 ani. Nu avem vreun mare proiect de tara, nici macar un „pact politic” precum cel cu 2% din PIB pentru aparare, sustinut cu atata aplomb de presedintele tarii noastre.
Acum 100 de ani fruntasii poporului romani au lasat deoparte divergentele si s-au unit sub culorile tricolorului romanesc. Astazi, cu gatul infasurat in tricolorul romanesc, zburdand tinereste pe holurile Parlamentului, tara pare sa aiba un suflu nou, o generatie de fruntasi ai tarii care cauta cu obstinatie dezbinarea si impotrivirea… in numele dezbaterii de idei.
Acum 100 de ani fruntasii tarii au adunat multimi strigand: „UNIRE”, astazi fruntasii tarii aduna multimi strigand „IMPOTRIVIRE”. Diferenta ar fi ca fruntasii de atunci si-au asumat conducerea multimii, au luat cuvantul, au semnat actul de Unire si multi au platit cu viata lor, cu avutul familiei lor: in 1940 cand Ungaria a ocupat Romania, unionistii transilvaneni au fost primii vizati de noua conducere, iar in Barasabia si Bucovina de Nord, tot unionistii au fost primii beneficiari ai calatoriilor gratuite cu trenul spre Siberia. Astazi, vedem in Parlament pe presedinte al celui mai „istoric” dintre partidele Romaniei, strigand „IMPOTRIVA” dialogului! „Ori faceti ca noi, ori nu ne mai jucam!” Tocmai sustinatorii dezbaterilor publice, aprigi aparatori ai democratiei, refuza dezbaterile in Parlament si supunerea la vot a unei propuneri, dupa regulile democratiei. S-a tot strigat, dezbatut si mai ales amanat: numirea guvernului, aprobarea bugetului…totusi, cand va apucati de munca fara sa va puneti bete in roate, domnilor functionari de stat de toate culorile politice?
Se repeta de 27 de ani acelasi scenariu cu multimi in strada strigand IMPOTRIVA, indiferent de culoarea partidului aflat la putere. Ne strigam, pe buna dreptate, nemultumirile in strada, pe bloguri, in mass media. Si? Intre timp, ne mai UNIM pentru a CONSTRUI ceva? Cu oamenii strigand in strada, au disparut din tara noastra uzine care pareau de nedemontat, s-au scurs resurse naturale in profitul altor tari si nu al Romaniei, si mai ales au plecat oameni de toate varstele, profesiile lasandu-ne pe toti saraciti de rude si prieteni. Am invatat in ultimii 27 de ani sa strigam tot mai multi unii la altii, cu foarte mult zgomot, fara sa ascultam, fara sa cedam si avem tot mai putina compasiune unii pentru altii.
Pe cand noi cautam cu indarjire lucrurile care ne despart, cei care au proiecte pentru tara lor, prospera mai departe si prin tara noastra, iar din cand in cand ne mai dau cate o lectie despre democratie. De alfel, istoria noastra e plina de momente de bunavointa fata de romani din partea natiunilor cu mari proiecte de tara. Sa fie oare o coincidenta ca cele 6 ambasade care de curant au „tras de urechi” democratia din Romania, au si mari intrese economice in Romania? Olanda, Germania, Franta sunt mereu pe primele locuri printre investitorii straini in Romania. O analiza a unui ziar financiar din 2013 anuntau ca „strainii controleaza 30% din numarul firmelor din Romania si genereaza 50% din cifra de afaceri a businessului local”. Sigur, e doar o coincidenta, in acest caz e doar multa dragoste, compasiune si ingrijorare pentru calitatea vietii romanilor.
E cool sa fii „IMPOTRIVA”…a orice! Adrenalina pe care ti-o da „impotrivirea” aduna oameni in piete si in fata televizoarelor, anima discutii aprinse pe strada si in familie. Rezultatul lui „IMPOTRIVA” este rapid si usor de cuantificat: distrugerea celuilalt, aducerea lui la tacere, impunerea propriului punct de vedere, ACUM!
Meetingurile „PRO” nu au nici un haz! Asa cum o stire pozitiva nu face rating, asa cum nu are audienta un talk show in care sa nu fie si o persoana bine scolita in cluburile de „debate” care sa cunoasca tehnici de blocare/deviere dialogului. Rezultatul lui „PRO” inseamna colaborare, munca si timp de asteptare.
Romania a avut o comemorare anul trecut: 100 de ani de la intrarea in razboi si ocuparea Bucurestiului de trupele germane. Timp de 2 ani, Bucurestiul a avut inscriptii in germana pe toate institutiile publice si bucurestenii au avut acte in limba germana. Maresalul german Mackensen a intrat in Bucuresti intr-o zi rece de noiembrie 1916, facandu-si astfel un cadou de ziua lui. A gasit Bucurestiul „un oras mare, curat si modern” si despre care scrie ca „in Berlin n-ar fi fost mai ordonat”. Dupa 2 ani de ocupatie, timp in care petrolul, graul si bogatiile tarii au luat drumul Germaniei, au lasat o tara stoarsa de toata bogatia, caci chiar maresalul marturisea: „N-as vrea sa fiu ministru de Finante al Romaniei in deceniile urmatoare, dar nici contribuabil roman”. Si totusi s-a inselat germanul, caci in perioada interbelica s-au gasit in Romania si ministri de finante (probabil la fel de huiduiti ca cei de astazi) si contribuabili, care au reusit sa construiasca nu doar un Bucuresti mai frumos ci si o o tara mai mare, mai frumoasa, mai unita, mai bogata!
Hai sa ne gandim putin la ce am devenit in ultimii ani, ca popor! Pentru inspiratie, redau cuvintele rostite in 2013 de Pr Iustin Parvu (un roman care a suferit in inchisorile comuniste si ne-a invatat sa avem dragoste pentru orice om, chiar si pentru „banditi”): ” profilul romanului s-a deformat, acum nu mai este nici agricultor, nici industrias, nici negustor, nici afacerist. E un om aruncat de soartă, ce a ajuns bratul cel mai ieftin de muncă, sluga la bogatii lumii, rob la straini. S-a ajuns din nefericire la o descompunere inceata a neamului nostru, care va avea o consecinta extrem de grava peste 40-50 de ani, cand s-ar putea intampla sa nu mai vorbim in limba romana, sa nu mai avem unde să ne inchinam intr-o biserica ortodoxa romana în Moldova de astazi sau oriunde in tara. E o vreme de pustiire a neamului, dar speram ca Dumnezeu nu ne va lasa, asa cum nu ne-a lasat în toate vremurile grele…”
Are totusi poporul acesta o incapatanare de a ramane in istorie si de a”puncta” in momentele cele mai neasteptate, rasturnand planurile marilor puteri intotdeauna iubitoare de romani. Cu multa jerta, prea usor uitata de romanii de astazi! Sa fim oare dupa 100 de ani generatia lui „IMPOTRIVA” care distruge tot ce au construit cu sange generatiile lui ” HAI SA DAM MANA CU MANA?” Sa fie acest rasad de „impotrivire”deja bine crescut si ingrijit cu multa emotie de la varful conducerii tarii, „proiectul de tara pentru 2018”?
Suntem un popor cu reactie imediata si puternica la emotia provocata de multimile in strada, pentru ca ne amintesc de sangele de la Revolutie, Mineriade… si nu prea stim cum sa reactionam, ca sa nu repetam greselile de atunci. Multimile in strada (cu sau fara organizatori declarati in mod „transparent”) aproape paralizeaza institutiile, companiile, ne tintuiesc pe noi toti in fata televizoarelor si calculatoarelor, in asteptare: ne sperie, ne ingrijoreaza, ne dezbina. Abia s-a terminat campania electorala, ne-am saturat de RAZBOI politic, avem nevoie de PACE pentru a CONSTRUI…orice, chiar si numai la nivel personal! Un intelept spunea ca „PACEA e de 4 ori mai mare decat DREPTATEA”. Nu e un adevar stiintific, totusi, cine are urechi…poate sa auda!

Biserica Azi. Între bun și valoare. Putem scăpa de tirania lui „a avea”?...

joi, 2 februarie 2017

19

Când o casă ia foc, se aprind mai întâi părțile ce ard cel mai repede. Mai întâi se aprind paiele și trestia, apoi scândurile, și tot așa- până ce flăcările cuprind  întreaga construcție. Așa se petrece și cu omul. Focul patimilor năvălește mai întâi în inimă, cel mai simțitor și cel mai ușor de aprins mădular al făpturii omenești.  Când  se aprinde inima, întreaga făptură omenească ia foc.  Când inima este biruită, totul e biruit. Când inima se strică, totul este stricat. Din inimă izvorește dragostea sau ura, înțelepciunea sau prostia,  curăția sau noroiul, viața sau moartea. Dacă credința  vreunui Creștin se află în lăuntru inimii, atunci credința  sa este  de nebiruit într-însul. O astfel de inimă dă  și limbii putere să grăiască convingător. Căci limba este vestitoare ori unora, ori altora- ori vestitor credincios al  cămării  cu mărfuri de aur  din inimă, ori vestitor mincinos  al unei dughene scăpătate.
  Știa Atotînțeleptul  Mântuitor ce vorbea, atunci când a spus: Cele ce ies din gură, din inimă ies(Mt. 15, 18). Știa și înțeleptul Său apostol,  Sfântul Pavel, că drept tâlcuiește gândul Învățătorului său, când a spus: Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.(Rom. 10, 10). Dumnezeu  prețuiește cele ale inimii și nu poate fi păcălit de limbă.  Oamenii prețuiesc cele ale limbii, căci nu știu ce se află  în spatele limbii, în inimă.
  Frații mei,  citiți Sfânta Scriptură mai înainte de toate și mai mult decât toate. Cunoștințele dobândite  dacă citiți tot, mai puțin  Sfânta Scriptură,  vor sluji doar la pieirea voastră, nu spre mântuire. După Sfânta Scriptură,  să citiți  Viețile Sfinților, adică înfățișarea  vieților sfinților și sfintelor  Bisericii celei Ortodoxe. Toate cărțile lumii acesteia nu pot aduce sufletului omenesc acea putere, mângâiere și dulceață  adusă de Sfânta Scriptură și de Viețile Sfinților.
   În viața Sfântului Mucenic Haralambie citim cum acest neînfricat sfânt de 113 ani a strigat chinuitorului său păgân: ,,Nu este răutate în inima mea, nici viclenșug în limba mea.”
  Iată fraților, dreptarul de căpetenie al credinței Creștine: mai întâi  să nu avem răutate în inimă, și apoi să nu avem minciună în gură.
  Dar iată, fraților, aceasta este tâlcuirea sorții celei rele a omenirii zilelor noastre: răutatea a răpit inima omenească, de aceea inima a ajuns un organ al răului, o unealtă a minciunii. Limba nu poate grăi dreptate dacă inima este plină de răutate. Dacă în izvor se află necurăție, atunci și conducta de apă va aduce necurăție. Limba e sluga inimii. Și când sluga minte, se trădează pe sine.
  Ce e minciuna? Un adevăr prefăcut.
  Ce înseamnă a minți? Înseamnă a te îmbrăca cu veșmintele adevărului, a te ascunde în spatele adevărului; a te arăta în numele adevărului;  a pune firma adevărului pe dugheana minciunii; a înfățișa o babă drept o mireasă, cu ajutorul pudrei și sulemenelilor. Minciunii nu îi este cu putință să facă nici măcar un pas  sub numele ei.  Căci oriunde s-ar înfățișa zicând ,,Eu sunt minciuna!”, nimeni nu ar primi-o de aceea ea merge în umbra adevărului. Așadar, minciuna întărește adevărul ca realitate, căci fără adevăr  nu se poate găsi niciunde.
  Răutatea în inimă și minciuna în gură, frații mei, așa a ajuns  omenirea în vremurile noastre. răutatea și minciuna sunt  focurile ce au pricinuit aprinderea întregii lumi în ultimele două războaie mondiale. Răutatea și minciuna- aceste două meșteșuguri ale lumii, să știți, vor lucra neobosit să producă și cel de-al treilea incendiu mondial, mai înfricoșător decât cele două de mai înainte.
  Luptați, fraților, împotriva răutății și minciunii.
  Luptați împotriva răutății din inimă și minciunii din gură, ca să împiedicați noul război mondial între popoare. Aceasta este știința lui Hristos:,,Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine”(Lc, 4, 23). Aceasta este calea creștinilor: începe cu tine însuți. Din orice altă parte veți porni, nu veți reuși nimic. Hristos Dumnezeu v-a învățat aceasta. A Lui fie slava și lauda în veac.Amin.

Scrisoare din ,,Scrisorile” scrise în lagărul de la Dachau ale Sf. Nicolae Velimirovici/Prin fereastra temniței, Ed. Predania- o carte care merită mai mult decât toți banii.